Exclava spaniolă Ceuta de pe teritoriul regatului alauit al Marocului face obiectul unei invazii cu aspect militar. Mii de tineri cu o vârstă între 18-20 de ani traversează coordonat frontiera terestră prin escaladarea gardurilor sau prin frontiera maritimă, ocolind înot digurile de la graniță. După ce ajung în exclavă ocupă casele localnicilor.
Relațiile dintre Spania șI SUA sunt la cel mai jos nivel de la aderarea regatului spaniol la NATO din 1982. Criza a fost declanșată de refuzul Spaniei de a sprijini campania militară a SUA împotriva Iranului și de neînțelegerile majore privind bugetul alocat apărării.
Parteneriatul militar dintre SUA și Maroc, cel mai important aliat non-NATO al Statelor Unite din Africa, este unul strategic și se află la cel mai înalt nivel de la semnare. Relațiile de apărare dintre cele două state sunt adesea incluse direct în legile bugetului militar al SUA.
SUA au livrat Marocului sisteme de rachete HIMARS, rachete antitanc Javelin, elicoptere de atac AH-64E Apache, avioane de vânătoare F-16 Viper, rachete sol-aer Stinger și AMRAAM, bombe ghidate de precizie GBU-39B.
Din punct de vedere juridic, exclavele Ceuta și Melilla nu sunt acoperite de umbrela de protecție colectivă a NATO, deoarece se află pe continentul african.
Tratatul de la Washington limitează aplicarea clauzei de apărare reciprocă doar la teritoriile aliaților din Europa și America de Nord, precum și la insulele din sfertul nordic al Oceanului Atlantic.
Marocul nu a inițiat tratative oficiale pentru retrocedarea exclavelor Ceuta și Melilla, pentru că Spania refuză categoric orice negociere privind suveranitatea acestor teritorii.
În disputele teritoriale, Statele Unite nu joacă rolul unui mediator direct sau neutru în privința exclavelor Ceuta și Melilla, ci acționează ca un actor geopolitic major care își urmărește propriile interese strategice.
Prin continuarea politicii ferme de recunoaștere oficială a suveranității Marocului asupra Saharei Occidentale, consolidată simbolic recent chiar prin numirea unei mari autostrăzi din regiune după Donald Trump, SUA au forțat o schimbare de paradigmă.
Această poziție americană a determinat Spania să își recalibreze politica externă în 2022 și să accepte planul marocan. Pentru Maroc, succesul diplomatic obținut cu sprijinul SUA în Sahara îi oferă un precedent și o legitimitate sporită pentru a menține activă, pe termen lung, și revendicarea exclavelor Ceuta și Melilla.
Pe fondul unor fricțiuni diplomatice dintre Washington și guvernul de la Madrid legate de cheltuielile NATO sau pozițiile de politică externă, analiștii geopolitici subliniază că SUA folosesc uneori parteneriatul strategic cu Marocul ca o pârghie implicită de presiune asupra Spaniei.
Faptul că SUA nu garantează militar exclavele prin NATO și livrează armament de ultimă generație Marocului obligă Spania să fie extrem de prudentă și cooperantă. În timpul crizelor migratorii acute de la granițele exclavelor, rolul SUA este de a asigura stabilitatea regională prin canale diplomatice de culise.
–––
Emilio Sala Francés, Alungarea evreilor din Spania, Museo Nacional de Prado, Madrid
31 - iulie - 2026
