Uneori merg pe stradă și o tânără, care împinge un cărucior de bebe sau are un pici de mână, îmi spune: „Doamnă scriitoare, am crescut cu cărțile dumneavoastră!”
„Serios? Atât de bătrână sunt?”
Dar mă tot iluzionez că păcălesc vremea și vremurile! Cel mai ușor uit prefixul când mă aflu în mijlocul copiilor.
Zilele trecute, doamna învățătoare Veronica Class m-a invitat la Școala Ion Creangă din Brăila. Nu-mi era în drum, eram pe alte coclauri, dar vocea doamnei învățătoare mi s-a părut ca un balsam. „Așa o învățătoare mi-aș fi dorit și eu!” – mi-am zis. Și, am tras de volan spre Brăila!
M-au întâmpinat elevii clasei a IV-a A, și a III-B. Isteți, curioși, veseli, expansivi… M-au așteptat cu ilustrații ale povestirilor din Copilul Dunării, proiecte de coperte, diorame cu personaje, replici, dialoguri emblematice. Cleopatra, Nițică și gânsacul Toderaș și-au găsit o nouă casă în inima acestor copii! Le-am povestit despre praștie, cerc, derdeluș, cartoane, timbre și alte bucurii ale copilăriei mele. Dar și de inerentele lipsuri și necazuri… Le-am relatat franc, fără să mă dau clanță de biserică, până s-au ridicat brusc și m-au asediat într-o îmbrățișare incredibilă, tămăduitoare.
Și vă dau de știre că avem copii superbi și că doamnele Veronica Class și Daniela Lupu fac o treabă excelentă!
De regulă, copiii sunt cuceriți de poveștile mele. De data aceasta eu am fost cea cucerită!
P. S. Aștept și pozele de la clasa a III-B!!!
24 - septembrie - 2023
