«Rumînia putea construi singură centrale nucleare, dar a renunţat la tehnologie»
Inginerul Cornel Mihulecea, omul care s’a ocupat de proiectul energiei nucleare rumîneşti, a declarat că din Rumînia au dispărut, fără urmă, două reactoare nucleare, inclusiv 602 tone de combustibil nuclear. Inginerul energetician a fost membru al guvernului în calitate de preşedinte al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară (CSEN) între 1976 şi 1990.
Cornel Mihulecea:
”În ianuarie 1990, premierul Petre Roman m’a sunat şi mi’a cerut să mă pensionez. Am întrebat cui să predau tot ce am de predat – gîndiţi’vă că este vorba despre tehnologie nucleară şi combustibili nucleari! -, iar el mi’a răspuns că nu trebuie să’mi fac griji, să plec şi gata!
După cîţiva ani de la plecarea mea, primele două reactoare au fost puse în funcţiune, dar celelalte două, pentru unităţile 3 şi 4, au dispărut, la fel cum au dispărut fără urmă şi cele 602 tone de combustibil nuclear, omologat şi fabricat legal în Rumînia.
Cu acest combustibil ar fi putut funcţiona timp de 5 ani un reactor care furnizează 9% din energia ţării.
Acum, va trebui să cumpărăm reactoare de la canadieni. Mi’e ruşine pentru ceea ce se întîmplă.”
Ulterior guvernul anunţa că unităţile 3 şi 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă vor fi realizate cu o investiţie de 6 miliarde de euro, venită din China, să se înfiinţeze o societate rumîno-chineză care să materializeze proiectul. Cu toate acestea, se bate pasul pe loc.
De ce?
Inginerul Cornel Mihulecea, fost preşedinte al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară, explică:
”Chinezii voiau să vină cu banii, iar noi urma să venim cu tehnologia, pentru că ei ştiau, pe bună dreptate, că noi avem capacitatea tehnologică de a construi centrale nucleare. Lucru care nu se mai poate face, pentru că unităţile economice autohtone care se ocupau de aşa ceva au fost desfiinţate pe motiv că sunt fiare vechi.”
Inginerul energetician Cornel Mihulecea:
”În 1976, ruşii ne propuseseră construirea a două centrale nucleare de’ale lor, una la Slatina şi alta în apropiere de Tulcea. În paralel s’a mers şi pe varianta canadiană de la Cernavodă. Diferenţa dintre ele era că sistemul rusesc avea securitatea mult mai slabă decît cel canadian – lucru care s’a văzut la Cernobîl. Am renunţat la ruşi şi am fost desemnat să semnez contractele de licenţă cu reprezentanţii Canadei.”
În 1982, la scurt timp după începerea lucrărilor la Cernavodă, Rumînia a fost curtată pentru colaborare pe probleme nucleare de chinezi, de argentinieni, de Irakul lui Saddam Hussein şi de Muammar Gaddafi, conducătorul Libiei.
Saddam şi Gaddafi erau interesaţi în special de modul de obţinere a apei grele.
Cornel Mihulecea îşi aminteşte:
”Dintre toţi, România nu a colaborat decît cu China. Am făcut parte din echipa de lucru care l’a însoţit pe Ceauşescu în acea vizită şi am semnat protocolul de colaborare.”
În baza contractelor de licenţă, România a dezvoltat, pînă în 1986, conceptul propriu pentru fabricarea centralei de tip CANDU.
Marile puteri foloseau atunci tehnologia cu uraniu îmbogățit. Noi am optat pentru cea canadiană, nouă, cu uraniu natural și apă grea. S’a optat pentru soluția canadiană deoarece în acest mod nu mai depindeam de ruși, adică de uraniul îmbogățit.
Se urmărea realizarea independenței energetice a țării
Nuclearelectrica prezintă, pe pagina sa de internet, argumentele care au stat la baza alegerii filierei de reactori de tip CANDU.
Alegerea tehnologiei a avut în vedere:
Reputația remarcabilă, recunoscută la nivel internațional pentru performanțele atinse din punct de vedere a sistemelor de securitate nucleară și protecție a mediului inconjurător.
Realizarea independenței energetice a țării (avînd resurse proprii de uraniu natural – combustibil, apa grea -, moderator și agent de răcire, putînd fi produsă în țară).
Posibilitățile industriei rumînești de a asimila în producție majoritatea echipamentelor necesare.
Programul energetic nuclear a fost gîndit la Măgurele
Rumînia a contractat de la canadieni cele două reactoare și realizarea construcției. Între timp însă, Ceaușescu a cerut asimilarea în industria autohtonă a întregii tehnologii, în așa fel încît economia rumînească să poată fi capabilă ulterior să realizeze și alte centrale de tip CANDU, cu puteri proprii.
Între 1977 – 1989, Institutului de Fizică Atomică i s’au dat sarcini în legătură cu asimilarea completă a centralelor nucleare electrice de tip CANDU.
Întreaga cercetare era orientată către activități de producție, chiar microproducție. Acel program energetic nuclear cuprindea tot fluxul tehnologic necesar.
Industria nucleară, în colaps după 1990, totul s’a prăbușit.
Prelucrarea uraniului la Feldioara şi Piteşti, apa grea, realizarea unor piese ale turbinelor la IMGB, practic toată tehnologia, au fost asimilate de industria rumînească:
Cornel Mihulecea:
”Din păcate, la începutul anului 1990 am fost sunat de Petre Roman şi anunţat că trebuie să mă pensionez… Documentaţia a ajuns la Institutul Măgurele, de unde nu mai ştiu ce drumuri a luat. Ulterior, unităţile rumîneşti de realizare a reactoarelor CANDU au dispărut – IMGB e un exemplu elocvent -, iar reactoarele 3 şi 4, sau alte centrale nucleare care se vor construi la noi, urmează să fie făcute de firme private.”
Din cele cinci unităţi de producere a curentului electric proiectate la Cernavodă, astăzi funcţionează două şi asigură 18% din necesarul de energie electrică a României. Unităţile III şi IV vor fi puse în funcţiune pînă în anul 2016, prin intermediul unor investitori privaţi.
După 1990, totul a dispărut și toată aparatura a fost distrusă. Acum, toată această tehnologie trebuie cumpărată.
Din acel flux tehnologic făceau parte fabricile de combustibili nucleari de la Feldioara și Pitești, precum și Uzina de apă grea de la Drobeta-Turnu Severin.
Combustibilul pentru Cernavodă este acum importat
În acest moment, industria autohtonă care era capabilă să facă reactoare CANDU a dispărut, iar combustibilul de uraniu este importat.
Mugurel Huțuleac, președintele Sindicatului Exploatare–Preparare Uraniu:
”Nuclearelectrica a renunțat să mai cumpere uraniu, adică materia primă, de la Companiei Naţionale a Uraniului (CNU), în anul 2015, preferînd importul din Canada, în măsura în care CNU este obligată prin lege să vîndă exclusiv către Nuclearelectrica. Asta pentru că firma canadiană, cu acționariat rusesc, practică în Rumînia un preț de dumping pentru a ne distruge. Am sesizat aceste lucruri la CSAT.”
Uzina de la Drobeta-Turnu Severin, intrată în insolvență, mai are 100 de angajați care păzesc o rezervă de apă grea ce valorează un miliard de euro. Rezervă pe care Rumînia nu știe să o valorifice, spun specialiștii.
Deci, Rumînia și’a distrus singură tehnologia nuclearo-energetică de tip CANDU. Iar acum o importă. De ce?
Realizarea unităților 3 și 4 de la Cernavodă este un proiect în valoare de 6,5 miliarde de euro. Din anul 2013 autoritățile rumîne negociază construcția cu compania chineză China General Nuclear Power Corporation.
Statul rumîn deține actualmente 90,27% din acțiunile SN Nuclearelectrica. Compania de proiect numită EnergoNuclear a fost înființată în martie 2009.
Au trecut 17 ani…
Daniel Florea
6 - mai - 2026
