logoImpact EST nr. 844 - 26.10.2020

securitatea6Avem, desigur, prejudecăţi. În sipetul nostru subiectiv foşgăiesc tot felul de convingeri, şi încredinţări apriorice, sau formate în decursul unei experienţe de viaţă, cu direcţie, cu sens şi cu intenţionalitate. Ele sălăşluiesc în adânc, s-au sedimentat în timp şi devin tot mai greu de tăgăduit, de modificat şi de reprimat.

Ştim, bunăoară, că lupul este un animal rău şi periculos, cel puţin în comparaţie cu câinele de casă, care se gudură pe lângă om, îi linge palma care îl loveşte şi se sacrifică pentru apărarea lui, dar pierdem din vedere că adevărata demnitate, libertate şi neatârnare o cunoaşte lupul şi nu câinele ipocrit şi linguşitor. Care copil, după ce-a ascultat povestea Scufiţei roşii sau a Caprei cu trei iezi mai admite că modul de vieţuire al lupului, într-o dizmărginire prădalnică, dar liberă în chip absolut, îşi are frumuseţea ei şi rămâne preferabilă celei în cuşcă, în lanţ sau în lesă? Sigur, copii vor creşte, se vor maturiza, dar prejudecata rămâne şi se va transmite mai departe, tot aşa, cu toate consternările la cheie.

Ne-am obişnuit să considerăm răul ca rău şi nu putem înţelege că în orice rău există şi o parte bună, poate mai subtilă, mai discretă, mai ştearsă, dar binefăcătoare, tămăduitoare de multe ori.

Vorbind despre fenomenul turnătoriei securiste, a denunţurilor deşănţate din vremea comunismului pernicios, nu putem să nu subliniem apăsat cât de nociv, de sordid şi dăunător a fost acest fenomen, devenit aproape de masă, în pervertirea umanului, în stricarea omului şi a normalităţii din comunitatea românească. Până la instaurarea comunismului, realitatea noastră n-a cunoscut denunţul şi turnătoria decât, cel mult, ca fenomen periferic pentru că nu exista o instituţie specializată care, să le încurajeze, să le cultive şi să le răsplătească. Abia comunismul a indus printre oameni o suspiciune generalizată şi-a împărţit societatea în denunţători şi denunţaţi, în turnători şi victimele lor. Mulţi intrau în acest joc din răutate, din invidie, (sindromul capra vecinului nu este de dată recentă), dar mulţi erau şantajaţi şi acceptau mârşăvia doar pentru a se salva, sau pentru a se oploşi în ochii noii stăpâniri. Inocenţa devenise prin ea însăşi o culpabilitate nocivă, şi comunismul o reprima cu ostentaţie şi cu toată recuzita mijloacelor născocite în laboratoarele K.G.B –lui.

Am avut posibilitatea să cercetez mii de note informative, şi depun mărturie că fenomenul a cuprins şi intelectuali de bună calitate, cu simţul valorii şi al onestităţii nealterate. Sunt convins că niciunul dintre ei n-a acceptat compromisul prin voie vegheată, ci din constrângere, ameninţare sau şantaj, dar asta nu-i salvează din venalitate, din oroare, din versatilism. Îmi imaginez ce-ar fi însemnat refuzul târgului propus de securitate, la ce prigoană s-ar fi expus, dar moralitatea, cinstea şi statornicia în principii ferme, îndelung verificate au preţul lor şi el trebuie achitat, chiar şi de cei care n-au stofă de eroi, dar au optat pentru demnitate şi nevinovăţie.

Revin însă la intelectualii cinstiţi, prinşi în malaxorul securistic prin cine ştie ce împrejurări. Îşi puteau salva în vreun fel onestitatea, demnitatea şi convingerile,chiar făcând jocul securităţii? Cred că se poate răspunde afirmativ. Mi-am dat seama de acest lucru atunci când am citit cele cinci note informative semnate de Nicolae Corneanu ca turnător al filosofului Ion Petrovici. Cinstitul părinte şi-a recunoscut singur şi fără să i-o ceară cineva, episodica sa colaborare cu securitatea şi sordida calitate de turnător. Într-o scrisoare mi-a explicat, dar asta nu are nici o importanţă, c-a acceptat această ipostază oribilă la sugestia duhovnicului său, interesat ca în felul acesta să afle câte ceva din ceea ce urmăreşte şi pune la cale braţul odioasa instituţie securistă. Sunt convins că, la fel, fiecare turnător are o explicaţie, mai mult sau mai puţin credibilă, asupra târgului făcut cu securitatea, dar asta nu mai contează şi n-o mai ia nimeni în consideraţie. Actul turătoriei este prea odios ca să poată fi justificat, explicat sau motivat.

Şi totuşi, tipologia turnătorilor este aşa de diversificată că putem desprinde şi cazuri în care informatorul prin în malaxorul delaţiunii încerca, prin notele sale informative, să inducă securităţii o imagine cât mai favorabilă despre cel urmărit, să-i producă un rău cât mai mic, sau dacă se poate, chiar să-l scoată din condiţia de suspect sau urmărit.

M-am convins că securitatea putea fi păcălită, dacă turnătorul avea o minimă conştiinţă şi-a devenit informator nu prin voie vegheată, ci prin ameninţare sau şantaj. Cazul Nicolae Corneanu ne arată că turnătoria putea fi făcută formal, fără să menţioneze fapte concrete şi acuzatoare, sau chiar să inducă o imagine favorabilă despre cel urmărit. Ce comunica Nicolae Corneanu securităţii despre Ion Petrovici? Că nu mai este interesat de politica noului regim, că apreciază realizările regimului comunist, că este impresionat de calităţile noilor lideri comunşti, în general neşcoliţi, promovaţi direct din straturile muncitoreşti ale societăţii, şi că, în general are o atitudine pozitivă faţă de noua realitate românească.

Delaţiuni erau acestea? Nu cumva prin aceste note informative cinstitul părinte furniza securităţii o imagine favorabilă despre cel urmărit? Oare faptul că în exact în această perioadă Petrovici a obţinut viza de ieşire în Occident pentru a-şi vizita fiul transfug în Spania nu se datorază şi notelor informative semnate de Nicolae Corneanu? Au fost, desigur, mai multe raţiuni politice pentru care filosoful a primit viza de ieşire în Occident într-o vreme când şi vizitarea unei ţări socialiste reclama o viză greu de obţinut, dar, probabil, şi informările lui Nicolae Corneanu au avut rolul lor favorizant.

Mai cu seamă la sate se cunosc multe cazuri de gospodari ameninţaţi cu închisoarea (securitatea făcea rost uşor de motive prefabricate) care au acceptat pactul cu diavolul şi-au consimţit să depună note informative pentru a se salva, dar informările lor vizau cu precădere oamenii partidului, brigadieri, secretari de partid, preşedinţi de CAP-uri care nu puteau fi folosite. Se-nţelege că securitatea era dispusă să renunţe la serviciile lor, doar că ei îşi luau angajamentul în serios şi se încăpăţânau să informeze cu regularitate despre autorii jafurilor de la sate.

Nu mi-am propus, Doamne fereşte, să disculp infamia turnătorilor care au stricat normalitatea vieţii noastre comunitare, dar trebuie avut în vedere şi existenţa acestui gen de turnători faţă de care putea adopta şi o altă atitudine. Nu ştiu dacă îi poate disculpa, dar cred că răul pricinuit era neînsemnat în raport cu ceea ce aştepta securitatea de la ei.

i.nec. 22 - noiembrie - 2015

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Persoană trimisă

Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a ...

Farmaciile şi fieru

În două ediţii la rând am publicat TOP 2019, alcătuit ...