logoImpact EST nr. 844 - 26.10.2020

Filosoful Vasile Datcu scoate idei noi pentru vechi înţelepciuni ratate

 

Reporter: Dle Vasile Datcu, începem anul nou 2014 cu gândul la secvenţele de râsu-plânsu ale realităţii/irealităţii de la Bizanţul Dunării de Jos, cum vă simţiţi dv. în calitatea de înţelept al lumii?

Vasile Datcu: Mă simt cam răcit- ce să-i faci, şi înţelepţii răcesc- am strănutat de două-trei ori – a noroc, nu a boală – şi am sărbătorit al 64 de ani de viaţă, în calitate de Vasile cel Mare. Nu am faţă de sfânt, eu zâmbesc tot timpul şi sfinţii sunt încruntaţi tot timpul…Dar îi salut pe greci cu „Aghios Vasilios!”…

Rep.: Sfânt nu, dar Gură de Aur?…

V.D.: Rămâne să mor şi după vreo 100 de ani să spună cei de atunci dacă am grăit de aur…

Rep.: Aveţi însă titluri primite de la „Forumul Înţelepţilor Lumii” din Grecia, la care mergeţi an de an…De la Academia Înţelepţilor…

V.D.: Da, surprinzător, preşedintele Forumului mi-a spus anul acesta dacă vreau să fac parte din Academia Aristoteliană creată pe structura Forumului. E o Academie pentru pregătit cetăţeni ai secolului 21…Rectorul Academiei este nominalizat la Premiul Nobel de vreo două ori, este inventatorul aşanumitei bioetici. Este un tip foarte interesant. Mi-au cerut acceptul pentru a fi în structura de conducere a acestei Academii. M-am cam mirat, toţi de acolo sunt cercetători, academicieni, profesori, doctori, le-am spus că eu sunt doar scriitor şi fermier.

Rep.: Dar ţineţi la formula asta-scriitor şi fermier!?

V.D.: Da, ţin, să nu se nască vreo confuzie. Eu văd ce se întâmplă în viaţa cotidiană, confuziile sunt o isterie naţională. Şi în ce eroare stau oamenii… Eu nu vreau să vă duc în eroare, eu sunt cel dintâi care ar trebui să vă limpezesc. Ei văd textele prezentate acolo şi mă cred cel mai socratic exponent al Forumului Mondial, prin largheţea de viziune. Vin cu probleme reale, comentez probleme reale, prin prisma celui care vede mai multe, nu doar o catedră, nişte studenţi sau doar o bibliotecă. Vin din piaţă, cum făcea şi Socrate.

Rep.: Filozofia trebuie privită ca dragoste de viaţă.

V.D.: Filozofia trebuie privită ca dragoste de înţelepciune pentru viaţă. Este relevant. Este o chestie importantă pentru mine, mai ales că în spaţiul românesc puţină lume mă cunoaşte. Sunt mai bine cunoscut la Atena decât la Bucureşti. E şi foarte bine aşa, nimeni nu-i profet în ţara lui. Ha, ha!

Rep.: Apropo de profet, aţi primit titlul de cetăţean de onoare al Brăilei?

V.D.: Nuu! Nici nu trebuie să fie înţelepţi şi în administraţie, căci n-am mai avea ce mânca. În administraţie trebuie să fie manageri. Dorinţa suprapunerii înţeleptului cu managerul datează de 2500 de ani cunoscuţi. De la Platon încoace, de la Republică. Dyonisos, tiranul, a vrut să facă în Sicilia un stat al filosofilor şi a ajuns să fie vândut ca scalv. Noroc că l-a recunoscut un prieten la târgul de sclavi şi l-a răscumpărat…Cam aşa stau lucrurile cu managerii înţelepţi. Managerul trebuie să aibă simţ practic şi să gestioneze bine nişte treburi. Alexandru cel Mare l-a avut profesor pe Aristotel. A lăsat după el o istorie cu totul diferită de cea moştenită de la taică-su. E rar să se suprapună înţeleptul peste conducător, dar când se întâmplă, ies miracole scrise de Dumnezeu şi rămân repere excepţionale.

Rep.: Adevărata înţelepciune este atunci când îţi recunoşti propria ignoranţă.

V.D.: Măsura celei mai adânci înţelepciuni pentru un manager este atunci când îşi ia sfătuitori. Nu le poate şti el pe toate. Dar cel mai bun manager înţelept este cel care îşi ia sfătuitori nu din cei care îi spun „Ce frumos eşti, şefu!” sau „Buba aia nu e bubă, e o aparenţă!” Dar nu se întâmplă pe la noi…Oricum, e suferinţă mondială, de asta a şi apărut Forumul Mondial de Filosofie. S-a constatat că în ultimele decenii ale secolului 21, conducătorii de state nu mai apelează la sfătuitori. Ultimul conducător care a apelat la sfătuitori este George Bush, el a apelat la consiliere…De atunci, toţi conducătorii de state se bazează pe acoliţi, pe camarile, pe găşti, pe secte economico-financiare, desigur. Trăim într-un fel de început de sfârşit, în care nu mai este realizat răspunsul, prin sfătuitori, care să spună consecinţele anumitor decizii pe care le iei.

Rep.: Suntem într-o fundătură a istoriei?

V.D.: Da, problemele sunt din ce în ce mai grave. Incultura şi lipsa educaţiei civice sunt flageluri mari. Unii din colegii mei au publicat un eseu extrem de important. Cercetări din America, Rusia şi alte centre au arătat că 45-50% din populaţiile secolului 21 trăiesc cu mentalitatea secolelor 13-14. Şi atunci erau persoane cu nivel de mentalitate în afara epocii. Problema noastră gravă este că atunci astfel de persoane nu votau. Acum, persoane cu mentalitate de secol 13 votează pentru secolul 21. De aici şi catastrofele, de aici şi problemele foarte mari. Din motivul ăsta, America –campionul democraţiei-are un sistem de vot cu totul diferit de ce cunoaştem noi ca şi democraţie. Votul este delegat, nu masa merge la vot. S-a pus un filtru pe masa cu mental de secol 12 sau 16. E cam şocant ce facem noi…De asta merg lucrurile prost, de asta alegem greşit şi neinspirat. Dar ce alegem este expresia poporului. Numai că expresia poporului nu te duce la dezvoltare. Nu mă încântă ca dintr-o masă de 1000 de persoane, 900 de inculţi şi 100 de culţi să iasă 2 culţi şi 8 inculţi într-un consiliu. Ăia opt îi vor termina tot timpul pe cei doi. Şi asta numim noi democraţie. Problema este şi profundă, şi dificilă, şi cu consecinţe grele. Trăim în confuzii. Nu ştim ce înseamnă democraţia greacă. Ea permitea să voteze doar cetăţenii liberi. Doar cei care aveau proprietăţi funciare. Erau excluşi de la vot toţi cei care munceau efectiv-comercianţii, oamenii de afaceri, muncitorii manuali, breslaşii, crescătorii de animale. Toţi ăştia nu erau acceptaţi la vot.

Rep.: Mă simt frustrat: dacă sunt contribuabil, am drepturi…

V.D.: Vă mai spun un secret. Grosul maselor din urmă contribuie foarte puţin. Ei sunt mai degrabă beneficiari ai comunităţii, sub diferite forme. Păi, în România sunt 4-5 milioane de angajaţi, din care 1 milion şi jumate sunt tot ai statului. Şi cu asta am spus o grămadă. Dar şi din ceilalţi 3 milioane şi jumătate sunt mulţi dependenţi…Sunt dependenţi, nu au cum să fie liberi. Din 18 milioane…Ce procent este ăsta? De asta România este cum este. Păi cică plăteşte…Da, dar impozitele lui sunt tot din producţia mea de cereale. Să nu spună că este intelectual, că şi eu sunt intelectual. Da, dar eu produc 1000 de tone de cereale şi seara stau în porumb şi scriu. Şi produc şi cărţi…

Rep. Eternizaţi agricultura.

V.D.: Pot să mă duc şi în alte domenii, mecanică, construcţii…Am firmă de construcţii de 20 de ani. Am activat şi în construcţii navale, ştiţi bine… Aşa stătea cu democraţia greacă. Erau cetăţi care îi scoteau pe cei care nu-şi plăteau contribuţia către cetate. N-ai dat, nu ai cum să hotărăşti treburile ei, când tu eşti căpuşa cetăţii…

Rep.: Cum naiba să voteze înţelept unul care aşteaptă mila ajutorului minim garantat de la stat?

V.D.: Dacă într-o bună zi s-or gândi ăia 3milioane şi jumătate să plece? Că nu-i mare lucru… Rămân 15 milioane. Vă daţi seama ce înseamnă să rămână 15 milioane din care nimeni nu contribuie cu nimic?

Rep.: Este România de astăzi!

V.D.: Un prieten din Olanda a rămas crucit de risipa enormă de resurse, de fonduri, de bani, de orice.

Rep.: Am început ca înţelepţi între proşti şi sfârşim ca nişte proşti între înţelepţi.

Silviu VASILACHE 24 - ianuarie - 2014

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Persoană trimisă

Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a ...

Farmaciile şi fieru

În două ediţii la rând am publicat TOP 2019, alcătuit ...