logoImpact EST nr. 849 - 23.11.2020
logo

logo

CorinaaaaPucheanuuuuCorina Grigore, preşedinte la Asociaţia „Ajutaţi-l pe Lăbuş” şi Laurenţiu Pucheanu, director la Ecosal- „prindeţi-l pe Lăbuş” propun variante de răspuns la legea stăpânului de câine

 

Reporter: Vă propun să vorbim despre animăluţele simpatice sau fiarele teroriste din cartier-câinii vagabonzi. Nici nu ştim câţi sunt -12, 14 sau 24 de mii?

Corina Grigore: Eu merg pe cifra de 12. 000, deşi nu am o bază prea solidă pentru asta. Fundaţia Vier Pfoten a sterilizat timp de patru ani şi la final au arătat situaţia exactă a câinilor sterilizaţi -8000. Atunci, în 2006, în orice loc din Galaţi era un câine marcat. Acum, nu mai găsim nimic cu semnul respectiv, deci au dispărut sau au murit de moarte naturală sau din alte cauze şi avem alte generaţii, foarte fertile care se înmulţesc continuu. Asta era imaginea de atunci, asta este şi acum, sunt mulţi câini nemarcaţi. Dacă se continuă aşa, numărul câinilor este probabil mult mai mare.

Rep.: Dar a fost un recensământ făcut de Primarul Dumitru Nicolae. A fost serios?

C.G.: Nu, n-a fost serios. Nimeni dintre cei pe care îi cunosc n-a spus că a fost întrebat…

Rep.: De ce diferă datele atât de mult? Dacă numără DSV, sunt 25. 000, dacă numără Ecosal, sunt 16. 000, dv. spuneţi că sunt 10-12 mii.

C.G.: Instituţiile ar putea să demonstreze, dar sunt sigură că n-au cum. DSV a scos o cifră care depăşeşte orice imaginaţie.

Ionuţ Pucheanu: Nu cred că depăşeşte cu mult imaginaţia, cel puţin a celor care nu vor să vadă problemele. Din punctul nostru de vedere, cifra de 16. 000 de capete e la nivelul anului trecut şi a fost obţinută prin caroierea Galaţiului în diferite zone monitorizate atent. S-a făcut o medie între ceea ce înseamnă câini găsiţi în centru, două zone mediu depărtate de centru şi o zonă limitrofă. Cu o precizie destul de mare, putem spune că avem în jur de 16. 000 de câini fără stăpân.

Rep.: Dacă punem la socoteală numărul de câini scoşi de pe străzi şi „cazaţi” în padocuri, nu stăm prea bine-fie că numărăm şi padocurile publice şi pe cele private.

C.G.: Pe mine legea nu mă obligă să cazez câinii. Eu fac voluntariat, cazez animalele în dificultate. În ultimii doi ani n-am luat câinii care arată bine, ci doar pe cei accidentaţi, maltrataţi, cu diverse handicapuri, orbi, surzi, bătrâni…Se renunţă nemilos la câinii bătrâni, sunt abandonaţi…

Rep.: Câinele are dinţi şi muşcă. E teroristul care ne pândeşte, ne pune la cheltuială pentru situaţiile de muşcături sau nu ne lasă să ne odihnim noaptea. Ce facem ca să nu mai plătim inutil taxa de câine? Au alocaţie bugetară serioasă, dar câinii tot pe străzi rămân.

I.P.: Procedăm greşit faţă de ţările civilizate. Ei aplică eficient procedeul eutanasierii. Şi ei iubesc animalele, dar dacă nimeni nu-şi asumă un câine, acesta este eutanasiat. Dna Corina este în contact cu ONG-urile din occident şi cunoaşte bine asta. Mă puteţi contrazice?

C.G.: Da! Germania, Elveţia, Franţa nu eutanasiază decât în caz de boală. Se fac campanii de adopţie…

I.P.: Cea mai permisivă lege este în Irlanda, unde se aşteaptă 14 zile. În restul ţărilor europene, în momentul în care nimeni nu adoptă un câine, chiar şi după campanie, acesta este eutanasiat. Nu spun că este cea mai bună măsură, dar trebuie s-o luăm în calcul. Asta dacă vorbim raţional. Dacă vorbim de sentimente şi emoţii, atunci aş fi de aceeaşi parte cu dv. Dar din unghiul legii, lucrurile stau altfel.

C.G.: Legea din România nu permite eutanasierea.

I.P.: Aţi avut un avocat bun, care a găsit portiţa contestării normelor de aplicare. Dacă nu se suspendau normele, se aplica reglementarea…Cred că suntem de acord că rezervorul de câini este în curţile oamenilor. Se practică abandonul. La ghena de gunoi găseşti oricând un câine sau serii de câini abandonaţi. În regulamentul local exista posibilitatea sterilizării câinilor de rasă comună, cu subvenţie 100% de la Primărie. Numai că persoanele care s-au „înghesuit” să sterilizeze le numărăm cu degetele de la ambele mâini.

C.G.: Da, dar trebuia să prezentaţi unde se face sterilizarea. Noi venim încă de anul trecut cu programul de sterilizare gratuită, suntem asaltaţi, sună telefonul încontinuu. Dacă aveţi locul şi medicul, nu va mai face faţă…

I.P.: Suntem obligaţi să avem medicul. Este la padocul nostru.

C.G.: Demonstraţi, anunţaţi o săptămână că aveţi deschisă campania…

I.P.: S-a făcut destulă publicitate. Era desuet să mai revenim. Şi apoi, termenul de 31. 12. 2014 era unul imperativ- era limita până la care se putea face sterilizare gratuită.

C.G.: Eu nu am găsit un medic care să-mi sterilizeze câinele…

I.P.: Nu aţi găsit un medic după pretenţiile dv. Medicul de la Ecosal sterilizează şi din bază, şi de pe stradă. Aţi fi surprinsă să vedeţi treaba asta? E drept, nu mai putem face asta, căci măsura a fost în vigoare până la 31. 12. 2014. Din 2015, legea prevede obligativitatea deţinătorilor de câini de rasă comună să-i cipeze şi să-i sterilizeze. Şi implicit, câinii sunt luaţi în evidenţă de cei de la DSV, iar schimbarea de domiciliu trebuie anunţată. La fel dacă se produce adopţia din padocul nostru. Cei care deţin câinele au obligaţia să declare schimbarea de domiciliu. Dacă nu-l mai ţin în casă, şi-l duc la bunica la ţară, trebuie anunţat DSV şi autorităţile locale. Există sancţiuni, poliţia locală o poate aplica. Cine nu respectă, este amendat.

Rep.: Asta este deja SF. Poliţia să amendeze mutarea câinilor? Nu prea se văd pe stradă câini sterilizaţi şi cipaţi.

C.G.: Cei care au crotal sunt pe banii noştri. Şi noi nu avem prea mulţi.

Rep.: Putem duce preponderent taxa de câine spre sterilizare?

I.P.: O putem duce către orice este legat de gestionarea câinilor comunitari. Nu contează că este capturare, sterilizare, hrănire sau eutanasiere. Nu vedem prea mulţi câini crotaliaţi pentru că legea nu permite reteritorializarea lor. După adopţie, eşti obligat să-l ţii în curtea sau apartamentul declarat. Se întâmplă că cineva adoptă un câine, apoi îl repune în libertate. Sterilizarea nu presupune şi scoaterea dinţilor, deci se întâmplă…

C.G.: Sterilizarea câinilor este cheia problemei. Ce îngrijesc eu în adăpost am sterilizat. Problema este că la adăpostul public nu se întâmplă să fie sterilizate femelele gestante şi cele în călduri. Dl Pucheanu spune de sterilizări pentru public, dar aşa ceva nu a existat! Poate aduce o persoană care să spună de aşa ceva? Brăila a predat unei fundaţii îngrijirea a 400 de căţei. Eu am adus o fundaţie eleveţiană, pe pământul meu, care adăposteşte doar 250 de câini. Este cu reguli, animalele trec prin filtru de carantină, ceea ce am făcut şi la vechiul adăpost. În noul adăpost oferim câinii fără nici o problemă de sănătate, doar peste un an mai trebuie să se îngrijească de vaccinare.

Silviu VASILACHE 7 - iunie - 2015

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Scrisoare deschisa m

Danamaria Neculai se simte sătulă până peste cap cu Gelu Ciorici şi ...

Cristian Dima (PRO R

Realizat de Opyum Advertising SRL D la comanda Pro Romania ...

Necunoscut în lumea

Era miercuri, 11 noiembrie, când DIICOT-Structura Centrală făcea sute de ...

Sifonări de milioan

Mamăăă, până şi salariaţii cu putere de decizie din Combinatul ...