logoImpact EST nr. 850 - 30.11.2020
logo

logo

Ilinca Diaconu şi Cornel Cerbu regăsesc principii de bună sindicalizare acolo unde nu te aştepţi

Reporter: Revenim la scenariile de groază cu apocalipsa închiderii combinatului – dacă nu le dăm şi curentul şi gazele şi certificatele verzi aproape gratis, cei de la ArcelorMittal îşi strâng jucăriile şi pleacă acasă. Să ne înspăimântăm repede sau să mai aşteptăm?

Ilinca Diaconu: Nu-i doar apocalipsa combinatului de la Galaţi, este a tuturor marilor întreprinderi metalurgice din România, consumatoare de energie electrică şi gaze. Până acum câteva săptămâni, credeam că este doar un pretext, să nu ne crească salariile. Nu e aşa, liberalizarea preţului la energie este o mare catastrofă, ne duce la dezindustrializare şi ne îngroapă în sărăcie. Mitingul de la Bucureşti nu e o alianţă patronate-sindicate, ci este o strategie de sensibilizare a întregii ţări. Cartel Alfa a pornit la drum, noi ne-am mobilizat, am făcut liste, ni s-a spus că nu se pot scoate oameni din producţie, deci urma să ne asumăm acest protest. Am trecut la acţiune împinşi de responsabilităţile de lideri. Trebuie să facem ceva până nu este prea târziu.

Rep.: De ce s-ar formaliza combinatul, doar există bani pentru activităţi sindicale, prevăzuţi chiar în CCM? Nu era şi în interesul patronilor acest protest?

I.D.: Erau implicate toate sindicatele, dar probabil şi-au spus că nu trebuie bulversată producţia. „Descurcaţi-vă, căutaţi-vă oameni care să fie liberi,în concedii sau învoiţi!” Și am căutat oameni care să fie în timpul lor liber…

Rep.: Aţi fos , aţi protestat, aţi învins!

I.D.: Nu ştiu dacă am învins. Credem că suntem la început de drum. Noi am arătat că metalurgiştii nu trebuie să fie trataţi ca simpli contribuabili. Ei trebuie trataţi ca oameni cărora le pasă de locul lor de muncă. Am arătat doar că putem face ceva, că putem să-i responsabilizăm. Urmează să se responsabilizeze şi guvernul.

Rep.: Avem energia verde ca un lest de gâtul producătorului de oţel?

Cornel Cerbu: Vrem să explicăm ce se întâmplă. Ordonanţa Guvernului transformată în lege şi promulgată datorită protestelor din Capitală a avut ca scop o amânare a aplicării acestor certificate, deoarece România şi-a depăşit aceste angajamente luate faţă de UE. Capacităţile de producţie a energiei verzi sunt la nivelul anului 2020. Problema este că reducerea nu este suficientă. Producătorii din metalurgie cer ca energia să nu fie suprataxată. Germania şi Franţa au venit cu excepţii, tocmai pentru ca investitorii să nu plece. Industria crează locuri de muncă, deci are cine să plătescă taxe. Partea proastă este că colegii noştri din sectorul bugetar nu înţeleg treaba asta. Noi facem miting de protest, pe bugetari cică nu-i interesează. Păi, dacă dispare industria, nu rămânem dependenţi… Este un protest premieră, participă federaţii din confederaţii separate, dar cu interes comun. Și este şi un paradox, chiar dacă devenim ţară producătoare de energie verde, cine o consumă dacă industria dispare?

Rep.: Orice protest are şi efecte. Care au fost de data asta?

I.D.: A fost o întâlnire tripartită, între preşedinţii confederaţiilor, preşedintele Cartel Alfa şi cei mai grei oameni din industria metalurgică, chimică şi din Guvern. Doar s-a conturat agenda noului ministru şi se vor face alte demersuri. Gheorghe Sora a transmis un mesaj grav: dacă nu intrăm la negocieri, timpul scurt va duce la noi proteste. Până la 1 aprilie se decide dacă facem alte mitinguri în Capitală. Nu ne-a apucat mila de patroni, pe noi ne doare sufletul de locurile noastre de muncă. Sunt singurele care ne asigură traiul. Galaţiul aproape că trăieşte după Combinat. Noi ne asumăm răspunderea, nu salvăm patronul, salvăm locurile de muncă şi afacerea Mittal în România. Vrem să dirijăm Guvernul pe o politică coerentă, care să salveze industria.

Rep.: Protestul este un fel de mercenariat, pentru că nu sunt clauze de parteneriat-locuri de muncă, nivel al producţiei, investiţii – care să fie fixate într-un protocol semnat. Îţi dau ca să-mi dai!

ZI.D.: Dle Vasilache, noi nu suntem în această fază. Noi suntem în faza întâlnirii, graficelor, vorbelor. Am cerut să fie prezent măcar un sfert de oră prim ministrul. Nu e joacă, ar trebui să fie stare de alertă la Guvern. Nu ştiu dacă e alertă la guvern. Dacă nu ştiu de alarma noastră, vor afla până la capăt. Nu se tem de noi, dar se vor teme, vom face caravane ale disperării, vom merge prin toate oraşele. Poate că sunt bătăi de palme peste capetele noastre. Asta ne-ar scade din tonus…

Rep.: Poate că chiar sunt. Patronatul Arcelor Mittal a primit 1,5 miliarde euro facilităţi şi nu a făcut decât să închidă, să dea afară muncitori şi să şantajeze guvernul şi comunitatea locală.

I.D.: De vină suntem tot noi, politica noastră şi guvernanţii. Ne simţim foarte trădaţi de aceştia. Politica dusă de guvernele noastre ne-a distrus. Și-au permis să ne schimbe Codul Muncii fără voia noastră. Și-au permis să-şi asume răspunderea pe legi care ne priveau doar pe noi, siderurgiştii. Acum noi nu avem contract colectiv la nivel de ramură. Nu mai există legi speciale, care să oblige… Revoluţia ne-a dat dreptul la sindicate, guvernul a distrus tot ce am câştigat. Ne adus din nou la Partidul Comunist. Păi, cum să negocieze doar un singur sindicat? Are 51%? Nu este corect, nu este moral. E ca şi cum cetăţenii acestei ţări am da o lege prin care nu are voie să participe la alegeri decât un partid, care cumulează voturile a 51% din alegători. E corect?

Rep.: Se cheamă că la Combinat deja a lovit comunismul!

C.C.: Să rezumăm! I-am spus şi directorului general. Suntem aici pentru că au o vină şi patronatele. Ele aveau timp să se organizeze, să se asocieze. N-au făcut-o, tocmai pentru a nu exista un partener de discuţie la nivel de ramură. Ar fi dat o speranţă oamenilor din metalurgie. Putea fi un procent ceva mai mare decât minimul pe ţară. Era semnalul că afacerea continuă şi la anu. Problema este la Borş, care este preşedintele patronatului din metalurgie. Dânsul spunea până mai anul trecut dlui Sora: „Ia daţi-ne un motiv să avem contract colectiv pe ramură!” Numai că a trecut timpul înţelegerilor cu Guvernul. Știţi de ce? Pentru că Mittal nu votează aici. Aici votează cetăţeanul român, furnica care munceşte. Patronatele au ajuns la înţelegere cu partenerii sociali, şi fac presiune pe Guvern. De ce? E an electoral şi dacă nu mişcăm anul acesta, până în 2016 nu mai avem cu ce. Nu mai putem strânge cu uşa Guvernul.

Silviu VASILACHE 28 - martie - 2014

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Lungul drum al Româ

Mulţi români uită că aderarea în 2007 la Uniunea Europeană ...

Ambasadorul SUA la B

Un colaborator din SUA al Impact-est, gălăţean get-beget la origine, ...

Situaţia sectorului

Ministrul Adrian Oroş a participat la şedinţa de lucru organizată ...