logoImpact EST nr. 840 - 30.09.2020

Reporter: Secolul înaintează şi ne demonstrează că existenţa unui pasaj pietonal pe str Domnească din Galaţi este ca aerul: aşezarea care nu-l are se sufocă. Dacă nu avem Planul de Urbanism General terminat, înseamnă că avem talent doar pentru risipit şi rezerva secretă de turism activ?

Marcel Capriş: Pasajul pietonal este o resursă! Nu vorbim de un turism de distracţie, ci de unul de cultură, dat de personajele şi personalităţile care au locuit pe Domnească de-a lungul anilor. Sunt imobile frumoase, cu simbolistică bogată. Strada este armonioasă şi destul de largă. Dacă s-a făcut în alte oraşe, să se facă şi la Galaţi, în zona cea mai frumoasă, un spaţiu pietonal! Să fie Pasaj pietonal pe Domnească, să avem ce arăta turistului! Doar nu se va duce să vadă Micro 40… Şi nu poţi să-i arăţi o clădire valoroasă, dar lăsată în degradare. Sunt oameni care scriu istoria oraşului în termenii doctoratului. Descoperim personalităţi ilustre care au trecut prin aceste clădiri. Aşa a fost şi proprietarul casei mele de pe Domnească, Aristide Serfiotti, care a făcut foarte mult pentru Galaţi.

Reporter: Aproape fiecare casă ascunde în ea istoria unor familii de mare tradiţie culturală sau economică.

M.C.: Sigur, sunt case cu suflet, cum spunea un ziarist…Trebuie făcută cercetare, scrisă istoria caselor, căutate documentele pe care le ascund hrubele…

Rep.: Hrubele de sub oraş sunt un capitol nici măcar descris cum ar fi meritat.

Emil Ancuţa: Oamenii secolului trecut au făcut case pe care noi nu suntem în stare să le menţinem cum au fost. Ce să mai vorbim de a construi ceva nou…Eu am refăcut două astfel de case, pe Domnească şi pe Cuza. Ar trebui să ne implicăm mai mult, să avem societate civilă, să păstrăm ce am moştenit. Am vrea să păstrăm faima acestui oraş, cea care a fost cândva…Este util să avem pasaj pietonal pe str. Domnească, acolo unde sunt cele mai multe astfel de case monument. Este şi o continuitate, exceptând zona Parfumul Teilor, unde s-au făcut blocuri…

Iosif Mârţ: Eu am o casă lângă Liceul de Arte, a unei familii de greci, pe care regimul comunist aproape a distrus-o. Era o casă epuizată, pe care am încercat s-o redau străzii cum era. M-au ajutat mulţi oameni, am pus ambiţie şi am consolidat-o, mi-am spus că dacă a rezistat 100 de ani, poate să mai dureze încă o sută după mine. N-am terminat lucrul, dar sper să fie o casă reprezentativă pentru Domnească şi pentru oraşul Galaţi.

Reporter: Ca să fie reprezentativă şi eficientă în acelaşi timp, o casă de pe Pasajul Domnească trebuie să fie sediu de firmă, restaurant, hotel sau doar locuinţă?

I. M.: Trebuie făcută o îmbinare… Şi casă de locuit, şi spaţiu comercial, şi restaurant, şi sediu de firmă. Casa mea va fi sediu de firmă, o firmă de cadastru. Important este să fie menţinută şi să fie cu o plastică relevantă.

M.C.: Eu am consolidat, am restaurat ce era de restaurat –statui şi simbolistică-şi am refăcut aproape tot-acoperiş, ferestre, utilităţi. Am respectat proiectul de la 1867, am lucrat după un proiect bine făcut, am cooperat cu cei de la Culte şi Patrimoniu. La parter casa va avea o plăcintărie-patiserie, dar şi cu o carte de citit alături, la etaj va fi o sală de conferinţe, poate şi proiecţii de film sau seri dansante, adică activităţi care trebuie să aducă venitul necesar întreţinerii clădirii.

E.A.: Clădirea mea din faţa Primăriei a fost renovată şi are şase spaţii comerciale închiriate. Acesta ar trebui să fie de fapt rolul Pasajului, un mix de clădiri valoroase, cu diverse utilităţi, care să aibă succes turistic. Toate marile oraşe au astfel de străzi pietonale. Succesul de la Bucureşti, din centrul vechi se extinde şi pe Calea Victoriei. Primarul Oprescu vrea să facă un segment din Victoriei să se unescă cu Kiseleff, să fie pietonal cât mai mult. Publicul doreşte aşa ceva. La fel am văzut la Arad sau Oradea, au fost atrase fonduri europene pentru reabilitarea clădirilor vechi. Şi la Sibiu s-a refăcut, a fost sprijinul Primăriei, pentru că nu toată lumea poate să facă reabilitare. Primăria trebuie să ajute pe cei care nu pot. O variantă este să fie amendaţi cei care nu refac faţadele, să fie obligaţi…Sau să lase loc celor care pot face ceva acolo.

Rep.: Nu cumva era normal să vină oamenii de la Primărie cu proiectele scrise de ei, să vă propună să refaceţi împreună casele care dau faţa oraşului?

M.C.: Ha, ha! E greu de crezut că se poate. Eu am preferat să evit birocraţia, dura mult, casa era deja degradată, se întârzia. Nu cunosc procedurile, dar metoda nu este rea. Sunt proprietari în vârstă, nu au resursele necesare să întreţină. Dacă cineva le-a avut în administrare 50 de ani, mă gândesc că acel administrator, adică statul, să facă un minim efort şi să repare ce a lăsat să se distrugă.

Rep.: Statul foloseşte, epuizează, extermină şi abandonează!

M.C.: Ba, le-a aruncat pline de chiriaşi. Aduşi din alte localităţi. E un balast foarte periculos, care distruge, incendiază, surpă, inundă…E un procedeu. Chiriaşii trebuie scoşi, prin proiecte pentru persoane defavorizate şi casele trebuie introduse în proiecte de reabilitare. Trebuie făcute politici bune. Nu să aduci chiriaşi de la Frumuşiţa şi să-i bagi în anexele casei…Pe o stradă considerată monument istoric, în rezervaţia de arhitectură veche!

E.A.: Unul dintre proprietarii care nu-şi fac treaba este chiar Primăria.

I.M.: Pune nişte plase şi inscripţii: ”Atenţie, cad cărămizi!” Şi culmea este că Primăria are resurse şi posibilităţi să refacă aceste clădiri. Nu este o primărie săracă. Dacă refaci una la doi ani, iată că în 20 de ani avem strada refăcută!

Rep.: Primăria preferă să arunce în clădirile de patrimoniu bombe cu chiriaşi.

E.A.: Sa mai refăcut o parte din clădirile până în str. Basarabiei. Dar dincolo, Universitatea are o clădire pe care n-o respectă. Au bani, au investit, dar nu au respect pentru a renova clădirea din faţa Facultăţii de Mecanică. E lângă Poliţie, dar este furată şi avariată.

I.M.: Am remarcat şi eu frumuseţea clădirii. Cred că intenţionat este lăsată să se degradeze, pentru a fi demolată. Este o procedură. Casa Gheorghiu nu mai are şanse, Primăria nu face nimic…

Rep.: Să fie Pasaj, dar şi asociere. V-aţi gândit la un parteneriat cu Primăria, ca de la aleşi la contribuabili: ”Vă plătim, trebuie să acţionaţi!”

I.M.: Putem face aşa ceva şi acţionăm. Invităm toţi proprietarii de case de pe Domnească să ni se alăture, să construim o atitudine. Cine cumpără o casă veche, iubeşte oraşul, nu vrea s-o demoleze. Nu vrei să o desfiinţezi, vrei să-i dai un viitor.

Rep.: De fapt, proiectul Pasajului există în capul celor de la Primărie. Cum vi s-a spus că va fi, când aţi fost consultaţi la elaborarea PUG?

M.C.: Cu excepţiile de necesitate, circulaţia maşinilor va fi oprită, se va reface pavajul cubic, se vor demola anexele parazitare şi inestetice. Să fie cod de culori şi reţelele trebuie băgate în subteran. Sunt probleme mari pentru acea zonă, mai ales că tot acolo sunt şi subteranele Galaţilor. Nu poţi să faci dezvoltare cu ţevi de plumb, fără presiune, cu canalizări din cărămidă, fără gaze…Craiova reface tot centrul istoric, la Iaşi la fel, deci se poate face şi la Galaţi.

Silviu VASILACHE 5 - septembrie - 2014

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Fruntaşi în între

Dragi colegi, am vrut să dăm un semnal tuturor oamenilor ...

Buruiană Dorin se v

Unul din candidaţii la postul de primar al comunei Rediu ...

Familia liberală Ci

Audiată ca martor de DNA, Ciocan Elena se vrea primar, ...