Prin anii 1930, în Basarabia, parte componentă a României, erau vreo 80 de mii de găgăuzi. Un popor ortodox cu o limbă turcică.
În acel moment, găgăuzii erau deosebit de loiali Bucureștiului. Loiali și recunoscători.
România le-a făcut școli în limbă lor, le-a dat pământ, le-a redat și mândria de a fi găgăuzi. Popor foarte religios, au fost lăsați cu biserica lor, în limba lor.
Apoi au venit sovieticii.
Știți care a fost primul lucru pe care l-a făcut Moscova?
Au făcut liste, iar cei care nu se potriveau „omului nou sovietic” au fost urcați în trenuri și duși în Siberia. Erau oamenii gospodari, intelectuali, cu legături în România.
Au fost declarați dușmani ai poporului și duși să moară de frig și de foame în taigaua siberiană.
Apoi Moscova a început colectivizarea în Basarabia.
A fost un șoc pentru găgăuzi, Bucureștiul le-a dat pământul, iar Moscova îl lua. Evident, mulți au refuzat „să-l dea de bună voie” Colhozului. Și atunci au fost pedepsiți aspru. Li s-a luat toată mâncarea pe care o aveau. Toată.
În anii 1946-1947 a venit și o secetă mare, iar găgăuzii care s-au salvat de Siberia, au murit de foame în propriile case. Mureau cu miile, iar cazurile de canibalism au fost înfiorătoare.
Istoricii au citit arhivele și au găsit rapoarte în care se vorbește despre 800 de morți într-o singură săptămână doar într-o localitate.
Rezultatul, majoritatea satelor găgăuze nu au mai ajuns niciodată la populația pe care au avut-o sub conducerea României.
Poporul găgăuz a fost decimat, distrus, rusificat. Limba lor este acum un amalgam de cuvinte rusești și găgăuze, adică turcești. În centrul Comratului încă tronează Lenin, iar peste drum de Lenin este o biserică.
Poporul găgăuz a fost atât de zguduit de acele ravagii geopolitice sovietice, că nu și-a mai revenit niciodată.
Fără elite, fără cultură, fără limbă, lipiți cu ochii de ecranele telefoanelor și televizoarelor care le picură în creier informație de la Moscova, acest popor a devenit acum foarte și foarte pro-rus.
Deși au beneficiat de cele mai mari investiții din partea UE, în școli li se vorbește în continuare în rusă despre Rusia și marea prietenie cu Moscova.
Prin urmare, doar 5 la sută au votat la referendumul european ca Republica Moldova să meargă în UE. Vreo 95% s-au împotrivit.
„Sunt prizonierii Sindromului Stockholm”, mi-a spus Ștefan Bejan, doctor în istorie, care a studiat povestea găgăuzilor din cele mai vechi timpuri și până azi.
Am făcut un interviu pe care îl găsiți pe Canalul meu de YouTube, mi-a spus tot ce am scris mai sus.
Ștefan mai crede că tot ce li s-a întâmplat găgăuzilor e și o lecție pentru Chișinău, dar și București.
Mi-a povestit un caz. Este despre soarta unui deputat din Sudul Basarabiei. Se numește Ștefan Balmez și a fost unul din cei câțiva deputați din Sfatul Țării de la Chișinău, care a votat împotriva Unirii cu România.
Când România și-a retras armata din Basarabia, i-a așteptat cu pâine și sare pe ruși.
Știți ce i-au făcut rușii?
L-au acuzat că a colaborat cu „imperialiștii români” și l-au deportat în Siberia unde i s-a pierdut urma.
Nu a contat că a votat împotriva Unirii și că a fost pro-rus.
„Este o lecție pentru cei de la Chișinău și de la București, care tot așteaptă Rusia. Să nu creadă că dacă va veni Rusia ei vor fi puși șefi. Nu, ei vor fi duși în Siberia. Rusia va duce oamenii săi de prin Kamciatka ori Surgut pe care îi va pune în funcție”, explică Ștefan Bejan.
Nu știu dacă vă ajută lecția această de istorie a găgăuzilor. Dar mi s-a părut atât de interesantă, că am zis să v-o spun.
Poate îi ajută pe cei care care caută răspunsuri.
Linkul interviului este în comentarii.
Eu vă ofer istorii, interviuri cu specialiști. Părerile, ca de obicei, vă aparțin!
3 - septembrie - 2026
