Nu știu câți dintre voi cunoașteți, dar în Palatul Cotroceni există o sală de Teatru. Nu foarte mare, dar nici mică. Suficientă pentru spectacole destul de complexe. Poate fi folosită și drept cinematograf.
Azi, de Ziua Limbii Române, aici a avut loc evenimentul care s-a numit “Dosarele Siberiei”.
De fapt, e Spectacolul “Dosarele Siberiei”, o piesă de Teatru venită la București tocmai de la Chișinău.
Este o piesă de teatru dură, nerecomandată minorilor sub 16 ani.
O să înțelegeți mai jos de ce.
Regia este semnată de inegalabilul Petru Hadârcă.
Directorul Teatrului National „Mihai Eminescu” de la Chișinău semnează și scenariul împreună cu Mariana Onceanu.
Petru Hadârcă a și urcat pe scenă înainte de spectacol și a spus că nu a inventat nicio replică.
Totul este în baza memoriilor unor români din Basarabia, care au fost deportați de ruși în Siberia. Este vorba de Ecaterina Chele, Margareta Spânu-Cemârtan și Ion Moraru.
La un moment dat îmi doream să nu fi știut asta. Să fi fost o plăsmuire. Atât de greu este adevărul.
E un spectacol de 2 ore, timp în care ți se strânge stomacul, te doare sufletul, iar când crezi că nu mai ai lacrimi, plângi și iar plângi. Simți că îți curge câte o Dunăre de lacrimi pe fiecare obraz.
În stânga mea erau niște tineri de vreo 20 de ani. Păreau atât de marcați de ce văd, că nu au mișcat și nu au respirat tot spectacolul. În dreapta mea cineva nu mai prididea să-și șteargă lacrimile. Eu eram stors.
Înainte de a intra la spectacol știam că va fi greu. Dar așa de greu… Atât de multă durere au putut să trăiască românii din Basarabia. Nu vă puteți închipui.
Timp de două ore, pe scenă am aflat povestea unor oameni adevărați, care spun lucruri adevărate despre tragedii adevărate suferite de românii din Basarabia.
Iată ce aflați din spectacol!
(De aici urmează spoilere, aviz celor care nu au văzut piesa. Pot sări această parte, direct la finalul textului.)
Din spectacol aflăm că în momentul în care România se retrage din fața Uniunii Sovietice, românii basarabeni rămân nedumeriți.
Noi ce facem în continuare? Nouă ce ni se întâmplă? Unii ziceau, dar noi suntem țărani, ce ar putea să ne facă?
Își dau seama ce li se întâmplă abia în momentul în care vin rușii. Da, în acest spectacol sunt ruși peste tot. Aviz celor care sunt nemulțumiți de asta.
Pentru început, rușii pun în diferite funcții cele mai incompetente persoane. La un moment dat, cineva zice: „numai la români trebuia facultate, liceu, la ruși poți deveni șef și fără.”
Apoi apare un personaj bizar. E o femeie supraponderală, mare și foarte vocală! Este îndrăgostită de tovarășul Stalin și dornică să facă liste. Ce fel de liste?
Liste de „dușmani ai poporului”, cei care vor fi urcați în tren și deportați în Siberia.
Dușmanii poporului sunt oamenii harnici, citiți, intelectuali. În sate vor rămâne foarte mulți terchea-berchea.
„Cât de naivi am fost”, spune un personaj care crezuse că rușii o să-l cruțe. Nu au cruțat-o nici măcar pe cea care a scris liste pentru ruși. A crezut că slujindu-i, va scăpa. De unde? A fost urcată în vagoane de vite și dusă în Siberia.
Ce a urmat?
Iadul pe roate. Zile și nopți de mers în tren fără oprire, în vagoane foarte înghesuite, fără apă și mâncare. Un fel de Auschwitz feroviar.
Oamenii mureau ca muștele. Erau femei care nășteau și li se luau copiii, ceea ce le înnebunea de durere ori erau omorâte de ruși.
Atrocitățile erau îngrozitoare.
La un moment dat, au început să oprească în gări prin Siberia și să-i coboare din vagoane. Doar că îi alegeau exact cum erau aleși sclavii pe vremuri pe plantații.
Îi luau doar pe cei mai puternici, mai sănătoși. Luau în special bărbații pentru că aveau nevoie de forță de muncă.
La final, în cele mai îndepărtate orașe din taigaua siberiană au ajuns copiii, femeile, bătrânii. Aici, îi aștepta o ironie birocratică. Au semnat o hârtie cum că voiau să se mute in Siberia „de bună voie și nesiliți de nimeni”.
Primeau vreo 600 de grame de pâine pe zi. Nu aveau voie să adune grâul după ce era secerat și putrezea în brazdă.
Cei care o făceau erau împușcați. Cei care nu o făceau, mureau de foame.
„Ați venit aici nu să mâncați, ci să muriți”, i-a spus un soldat sovietic unei românce cu doi copii leșinați de foame.
La un moment dat, un român deportat în Siberia a regretat că încă era în viață: „au fost fericiți cei care au murit pe drum!”
Alții au ajuns în mine, alții au deveni cobai pentru experimente medicale. Le administrau tot felul de medicamente și erau niște umbre pe acest pământ.
Iadul s-a terminat după 13 ani, când a murit Stalin.
Românii basarabeni s-au întors acasă, în satele lor. Acolo însă îi aștepta neîncrederea și șușotelile unor terchea-berchea, care au pactizat cu dușmanii.
Casele le-au fost naționalizate, nu au mai putut călca niciodată în gospodăriile lor.
(Până aici cu spoilerele!)
Cu corpurile și sufletele mutilate, cei deportați în Siberia au trăit toată viața lor, iar unii mai trăiesc și astăzi, fără să li se facă dreptate.
Alții s-au smintit atât de mult, că au ajuns să aibă încredere în bolșevici și să devină slugile lor cele mai vrednice.
Dacă aveți ocazia să vedeți acest spectacol… Dacă sunteți pe la Chișinău și îl observați pe afiș… Mergeți…
Este istorie pură prezentată pe scenă de actorii Teatrului Național Mihai Eminescu. Adevărul este că actorii de la Chișinău nu știu să joace prost. I-am mai văzut și în alte piese, sunt fabuloși.
Le mulțumesc că și-au găsit timp să ajungă la Cotroceni, chiar de Ziua Limbii Române. Au ajuns ca să le spună și românilor din dreapta Prutului ce a însemnat Siberia pentru românii din Basarabia.
Și pentru că sigur or să apară întrebări. Președintele Nicușor Dan nu a fost prezent în sală, deci nu a văzut spectacolul. Înțeleg că a avut programul încărcat și de asta nu a putut veni.
În schimb, a transmis prin consilierul său un mesaj celor care au venit la spectacol.
În mesaj a spus, printre altele:
„Când memoria este manipulată prin ideologie, devenim vulnerabili.
Societățile care își cunosc trecutul devin mai puternice, mai rezistente la extremism.”
Asta s-a întâmplat astăzi la Cotroceni. V-am povestit, v-am dat spoilere din spectacol. Părerile, ca de obicei, vă aparțin!
3 - septembrie - 2026
