Născut la Giurgiu, în 1946, spectaculosul Narciz Răduț Coman ajungea la Steaua în 1970, venind de la rivala Dinamo, după o scurtă escală de 5 meciuri la echipa orașului natal, Dunărea Giurgiu.
Curajul l-a definit mereu. Nu s-a temut nici de concurența acerbă pe post, mai întâi cu Vasile Suciu și Carol Haidu, apoi cu Haidu și Vasile Iordache, și nici măcar în ultimul său sezon la Steaua, când în lot se aflau nu mai puțin de patru portari de top: Coman, Haidu, Iordache și Țețe Moraru.
La fel de neînfricat a fost și în lupta pentru titularizarea la echipa națională, unde și-a câștigat locul în poartă încă de la 22 de ani.
În 1971, era titular în faimosul meci de pe Nou Camp, când Steaua a învins Barcelona. Un an mai târziu, își demonstra din nou valoarea: a închis poarta în fața uriașului Gerd Müller, într-un memorabil Bayern – Steaua 0-0.
Dar poate cea mai emblematică imagine a sa rămâne aceea a portarului care apăra cu mâinile goale. Fără mănuși. Cel mult, cu niște fașe elastice.
A povestit chiar el, pentru comunitatea 𝑰𝒔𝒕𝒐𝒓𝒊𝒂 𝒔𝒕𝒆𝒍𝒊𝒔𝒕𝒂̆ cu ocazia amintirilor despre meciul cu Bayern:
„Au crezut că am uitat mănușile acasă și au vrut să-mi dea unele. Le-am arătat ‘mănușile’ mele: eu apăr fără, pentru că am priză mai bună. Nu le venea să creadă.”
Patru ani mai târziu, după despărțirea de Steaua, pe când evolua la CS Târgoviște, Narciz Coman devenea primul portar desemnat Fotbalistul Anului în România. O performanță cu atât mai impresionantă cu cât i-a devansat pe giganți ai fotbalului românesc: Liță Dumitru, Iordănescu, Marcel Răducanu, Sameș, Nicolae Dobrin, Ilie Balaci sau Dudu Georgescu.
8 - iulie - 2025
