celor care pe 10 iunie l-a omagiat pe Eminescu într-un muzeu
aţi simţit din ce parte bate vântul
aşternutul cu poezie moale, gingiile ei fără urme de dinţi
vă mai aduc un ban pentru alcool, benzină, femei pe care le plătiţi
aţi simţit din ce parte bate vântul adormiţilor!
peste tot temenele şi daruri, pavaţi aleile tot mai strâmte spre galaxia gutenberg
vă e teamă să recunoaşteţi pensionarea sau că n-aţi slujit niciodată în catedrala poeziei
aveţi o puzderie de leacuri împotriva bunului simţ
îl omagiaţi pe Eminescu sătui de mâncare şi vin, sătui de câte cărţi aţi tipărit
în preajma voastră stă mereu o umbră de nuc
vă e teama de moarte dar de mult aţi murit
afişaţi un tragism fals, necazuri nu găsiţi nici cu lumânarea
vă amintiţi de părinţi sau de sat
plângeţi bătrâneţea lor şi mâinile muncite
supralicitaţi necazurile trăite din auzite,
mai bine aţi pune umărul dedesubtul cuvintelor
sau să tăceţi întru acestea
aţi simţit din ce parte bate vântul adormiţilor!
îl omagiaţi pe Eminescu fără discernământ, fără ruşine citând manualele şcolare,
elevii leneşi, speriaţi de bacalaureat şi admiterea
între-ale ingineriei
ascultă cu atenţie şi aplaudă pentru că aşa le-a spus profa de română;
vă mai turnaţi un pahar cu apă minerală,
vă mai agitaţi, mai tuşiţi
sărutaţi slugarnici mâinile inerţiei
simpozionul (ce titulatură!) a ieşit bine, primiţi flori,
vă îmbrăţişaţi, plecaţi la băut care nu-i un lucru tocmai rău
atâta timp cât nu-l publicaţi dictându-l din uşa tipografiei.
(Textul a fost citit pe 15 iunie 1989 la umbra coroanelor exacte şi protocolare din preajma veciei lui Eminescu)
