Foarte /prea mulți vorbitori/iubitori/consumatori de Limba română, în crize de uimire, de obidă, de triumf, de suferințe fizice și i/morale, de singurătate gramaticală, de început, de final, degeaba, de mândrie i/logică, de centru, de dreapta, de stânga, de treci codri de aramă, de papagali filozofi etc., folosesc ghilotina construcției lexicale cu subiect și predicat drept argument infailibil al unei demonstrații de evidență/realitate/adevăr, fără urmă de echivoc.
Apoi se dezlănțuie turnirul patimilor de idei ale oamenilor de ecran și de tumbe politice, juridice, culturale…, presărate cu formule mecanice infractoare ( mai repet încă odată, mai superior, mai direct, mai pozitiv, colaborează împreună, foarte corect, averse de ploaie…), care fac din Limba română Mare Martir al timpurilor patriei, acum chinuit și în malaxorul internetului, cu Facebook-ul lui lansat spre noi victorii globale, în care subiectul și predicatul cad sub vremuri ca spicele secerate.
Libertatea exprimării democratice nu prevede niciun fel de obligație pentru calitatea ei. Deteriorarea Educației (adio, Învățământ!) a mărit tragedia corectitudinii. Analfabetismul a revenit în forță ( locul întâi în UE, aferim, Măria Ta!), cu invazia termenilor de argou (de la vlădică până la opincă) sau cu dezacorduri stridente și cacofonii piuitoare, cu pleonasme avântate, trufașe, ori cu anacoluturi fudule, nărăvașe etc.
”Modelele”/țoape vorbitoare ale neamului (politicieni, analiști, artiști, fotbaliști, scriitori ai străzii, filozofi de gang, interlopi voioși …) confundă cu seninătate părțile de propoziție cu cele de vorbire, propoziția cu fraza (”Doar o propoziție vreau să mai spun…” – și urmează o frază ramificată a la Proust, de care personajele n-au auzit!), semnele de punctuație (marcatoare de pauze, de intonație și de întrerupere a șirului vorbirii) cu cele de ortografie ( care țin locul sunetelor absente), subiectul multiplu cu subiectul simplu, habar n-au de gradele de comparație ale adjectivelor și ale adverbelor și nici de formele de plural ale unor substantive, fac maioneză artistică din tropi și din figuri de stil, prin metaforă înțelegându-se, de-a valma, personificare, epitet, comparație, alegorie, hiperbolă, sinecdocă…
Uite așa, onorabilii/crocodilii se hlizesc cu subiect și predicat, sonor și aparent competent, pe seama ”perlelor„ de la testările naționale sau de bacalaureat, unde nu este loc pentru haz de necaz, ci numai pentru bocete gramaticale tricolore și pentru parastase culturale. Ca să fie tacâmul complet, toate aceste defilări ignorante se fac în numele dragostei neabătute pentru Limba Română.
Despre lectură – numai de bine! Doamne-ajută cu subiect și predicat propoziția anterioară!
15 - februarie - 2024
