În 1998 am trimis la “România literară” un fragment din “Cartea cuceririlor” care era aproape gata. Textul a apărut în ultimul număr al revistei, era unul dublu, am umplut pagina de mijloc. Cu Elefantul nu vorbisem nicodată, așa îi ziceau pe la spate lui Alex Ștefănescu, care tăia și spânzura la revistă.
Prin februarie 1999, cineva mi-a destăinuit că Elefantul a convocat o ședință de redacție: “Ziaristul ăla de la Cațavencu mi-a trimis un text să-l publicăm. Eu zic să votăm dacă îl publicăm sau nu”, a zis Elefantul. Cred că era prima data în istoria Rl când se întâmpla așa ceva.
Sufragiile au fost în favoarea mea. Mi-a trecut atunci prin cap să trimit cartea la concursul de debut la secțiunea proză al Editurii “Cartea Românească”. L-am câștigat, am debutat editorial, în anul următor am primit premiul Uniunii Scriitorilor.
Pe Elefant îl vedeam uneori pe terasa Muzeului Literaturii Române. Îl salutam, nu mi-a răspuns niciodată la salut. În schimb, întrerupea conversația dacă vorbea cu cineva și se uita lung după mine, parcă ar fi fluierat a pagubă.
Odată s-a sculat în picioare să mă poată măsura mai bine din priviri, eu terminasem, mă ridicam să plec. Peste câțiva ani, colegul și scriitorul Ștefan Agopian îmi mărturisește că a răspândit zvonul în lumea literară că eu eram cel care scria în Cațavencu despre Elefant.
Agopian publica sub pseudonim aproape săptămânal o pastilă în care îl înțepa, era acru, ironic, niciodată asumat, “m-am ascuns sub numele tău”, mi-a zis, “asta e”, i-am răspuns, “dar când ai să i-o spui și lui?”, “o să-i zic”.
După ce i s-a destăinuit, s-au întâmplat două nefăcute: Agopian n-a mai apărut în “Istoria literaturii române” a lui Alex Ștefănescu sub pretextul că este un scriitor incult “care își acoperă incultura cu stil”.
Elefantul a continuat să fluiere a pagubă când mă vedea, până la sfârșitul zilelor. Uite-așa, istoria literaturii a rămas fără un nume uriaș, iar autorul ei nepereche s-a mutat la cer, fără să-l mai pot saluta vreodată, că mă obișnuisem deja să vorbesc singur.

7 - martie - 2025