V-ați fi închipuit că Mali, a 20-a cea mai săracă țară de pe glob, a fost cândva în topul celor mai bogate imperii din istorie? Și nu numai atât. Între secolele al XIII-lea și al XVI-lea, Timbuktu, un oraș căruia nu i s-a hărăzit să fie niciodată capitală, ceea ce i-a salvat reputația de la o serie de tribulațiuni administrative care i-ar fi compromis-o inevitabil, a devenit un nod cultural global.
În anul 1324, împăratul Mansa Musa a anexat pașnic Timbuktu, pe vremea aceea o tabără sezonieră ridicată la cotul fluviului Niger din sudul Saharei, în timp ce se întorcea din faimosul său pelerinaj la Mecca. Împăratul a adus cu el din hajj-pelerinaj arhitecți, poeți și savanți din Andaluzia și Cairo pentru a schimba radical fața sălașului.
Timbuktu a devenit un punct de joncțiune sigur pentru caravanele trans-sahariene. Orașul colecta aurul și vindea sclavii cumpărați de berberi din târgurile regiunilor împădurite din sud și îi schimba pe sarea extrasă din minele din nord. Comerțul cu sclavi este o specialitate arabă, cu marfă umană din Africa Ecuatorială, împrumutată ulterior de europeni.
În 1526, istoricul tunisian Leo Africanus scria că în Timbuktu se obținea mai mult profit din vânzarea cărților decât din orice altă ramură a comerțului. Un Coran anluminat, întocmit pe piele de gazelă, se cumpăra cu greutatea lui echivalentă în aur sau cu până la patru samare de plăci de sare de pe spinarea a două cămile,
cântărind aproximativ 300 kg. În alte perioade, același Coran anluminat costa echivalentul a doi cai de rasă, prețul a 2-3 sclavi sau 200 de mitqali, echivalentul a aproximativ 850 de grame de aur fin. Cum valoarea aurului era egală cu a sării, 200 de mitqali erau egali cu greutatea a 8 plăci mari de sare, – o placă având până la 40 kg.
Cărțile erau un simbol al statutului social mai mare decât aurul. O vorbă celebră din Timbuktu spunea: „Sarea vine de la nord, aurul de la sud, dar cuvântul lui Dumnezeu se găsește doar în Timbuktu”, cu referire la literatura coranică din madrasele și bibliotecile private ale orașului. Timbuktu găzduia Universitatea Sankoré cu 25.000 de studenți și zeci de școli coranice.
În regiune au supraviețuit peste 700.000 de manuscrise, care pe lângă textele coranice acoperă tratate avansate de algebră, geometrie, aritmetică, astronomie cu tabele pentru mișcarea planetelor, medicină, farmacie cu rețete pentru plante medicinale și descrieri ale unor boli,
contracte comerciale complexe, legi privind drepturile femeilor, tratate de etică în afaceri și rezolvarea diplomatică a conflictelor. Majoritatea sunt scrise în limba arabă, însă parte din ele folosesc Ajami, limbi africane locale precum songhai sau tamasheq – limba tuaregă – redactate într-o variantă a alfabetului arab.
Există apoi o secțiune de manuscrise dedicată științelor ezoterice – Asrar – sau oculte. Cum știința și misticismul coexistau natural, un savant care scria despre astronomie putea indica în același format instrucțiuni pentru calcularea horoscopului sau formule de protecție divină, precum talismane, diagrame numerologice sau pătrate magice,
nimic altceva decât niște matrici matematice folosite pentru protecție și rugăciuni de invocare. Ele nu aparțin unei tradiții păgâne oculte sau subiacente, ci fac parte din știința talismanică islamică medievală, care invoca exclusiv numele lui Dumnezeu, ale îngerilor și ale profeților, inclusiv cel al lui Issa/Iisus, validați de Coran.
În 2012, când grupările extremiste Ansar Dine și Al-Qaeda în Maghrebul Islamic au ocupat nordul statului Mali, inclusiv Timbuktu, pentru prima dată în 700 de ani bibliotecile ezoterice ale nisipurilor s-au aflat în pericol de moarte. Adunătura de lumpeni neinstruiți era animată de un singur comandament, acela de a distruge ce nu pot pătrunde cu mintea.
Comandanții fanatizați ai frontului jihadist au considerat că manuscrisele sunt eretice și neislamice, datorită deschiderii lor către filosofie și științe oculte și au dat ordin ca ele să fie strânse și arse. Împreună cu o rețea de localnici, parte dintre ei cu biblioteci private, conduși de custodele Abdel Kader Haidara, au reușit să organizeze evacuarea manuscriselor.
Aceștia au ascuns sutele de mii de file neprețuite în cutii metalice, le-au transportat noaptea cu bărci pe fluviul Niger și le-au ascuns în case private din capitala Bamako, salvând astfel 95% din moștenirea scrisă a orașului și umanității. În bibliotecile evacuate din Timbuktu au fost lăsate momeli false, pe care teroriștii le-au distrus cu credința nestrămutată că au făcut istoria scrum pentru totdeauna.
–––
Ruhani, manuscris islamic de magie și ezoterism scris în limba arabă. Tabelul cu chenar roșu este un Wafq sau Khātim, o pecete magică sau un pătrat talismanic. În căsuțe se observă pentagrame, franjuri verticali simbolizând adesea linii de putere sau numere și litere arabe folosite pentru proprietățile lor mistice. Avea rol de protecție, vindecare sau alungare a spiritelor rele – djinni. Manuscrisul provine din Africa de Nord și este o copie de secol XVIII din cartea medievală de magie Shams al-Ma’arif (Soarele Cunoașterii), din secolul al XIII-lea, scrisă de Ahmad al-Buni, pe hârtie de proveniență europeană, probabil venețiană. Fila face parte din carnetele personale folosite de vindecătorii și clericii locali din perioada otomană târzie (Colecția autorului).
2 - septembrie - 2026
