Imaginile care spun cum am făcut cerere de ieșire din UTC
Refuzând să primesc de la tovarășul însărcinat cu propaganda un bâzdâc agitatoric cu mesaje peceriste, pentru a-l flutura sau zgudui la mitingul organizat cu ocazia sosirii „tovarășului” la Galați. Venea pe meleagurile noastre tovarășul Nicolae Ceaușescu, conducătorul iubit al partidului și statului român, între 1965 și 1989.
Inconștient, ireparabil și condamnabil, am comis o Gafă majoră. Am refuzat însărcinarea primită pe linie de Partid de la oamenii tovarășului secretar al BOB pe ICEPRONAV, Stan Costache? Cum adică, nu poți să saluți conducerea supremă a țării, pretextând că bâzdâcul îl poate fremăta oricine altcineva, în timp ce tu ești devotat cauzei declanșatului aparatului foto? Ce mai, a fost caz de bîja în institut, ce încă ar putea să intrige/să irite, dacă nu ar fi lucrat reparatoriu sentimentul de resemnare față de fatalitățile de două parale românești, ce traversează timpul ori de câte ori privesc aceste imagini de colecție.
Refuzul a fost interpretat ca un afront, raportat operativ mai departe și a avut consecințe. Chiar dacă nu a fost o înfierare cu mânie proletară uzuală, tov Șelaru, președinte la Organizația UTC pe Construcții Corp ICEPRONAV, fals înfuriat, m-a pus în discuția organizației, ca un element indisciplinat, cu atitudine neglijentă, dacă nu cumva vădit dușmănos-iresponsabilă la adresa liniei politice a Partidului, etc.
Fincă eram deja contrariat/enervat că la 28 de ani plăteam taxa de celibat (fără acordul liber consimțit, nu era cazul în regimul de democrație socialistă, deși subconștientul aprecia eficiența dictaturii atunci când se punea problema îndeplinirii planului cincinal și în cazul demografiei), că stăteam încă la Căminul de nefamiliști al SNG și simțeam că nu mai aveam cine știe ce devotament pentru cauza UTC-istă, m-am contraînfuriat în stil „mai pune mata două kile și sar și eu gardul cimitirului” și am făcut cerere de ieșire din UTC CC ICEPRONAV.
Aha, va să zică, așa! Te ții de făcut valuri în munca noastră de Partid?
Imediat, cazul a fost raportat la nivelul superior, administrativ, și tovul șef de atelier Emilian Dima m-a chemat la prelucrat și mi-a pus în vedere că nu e bine, că trebuie să fiu mai atent la sarcinile de serviciu, dar și mai și la însărcinările de Partid, cum că vor fi consecințe și că trebuie să-mi retrag de urgență cererea.
Cu mințile băgate în cap, am renunțat la ieșirea la cerere din UTC, așteptând să se întâmple ieșirea din UTC (și scutirea de la plata cotizației) la limită de vârstă (30 de ani).
Chestia abjectă este că pocinogul odată făcut, nu mai putea fi oprit cum fu pornit. Tovarășul Dima m-a pus pe lista cu negri răpănoși, de trecut pe termen lung pe regimul de apărthaid. Am fost emigrat la colonia penitenciară CC5 și timp de 8 ani cât am mai stat la ICEPRONAV nu am mai fost gradat și avansat, ba chiar și vechimea în muncă parcă era mai mititică și mai înceată decât la alții.
Ca să vezi ce năcaz poate să-ți aducă refuzul preluării și zguduirii unui bâzdâc pecerist la mitingul tovarășului Ceaușescu.
PS: Pentru cei care au remarcat și sunt intrigați de mesajul subliminal „Al 3lea OQ” plasat pe ici-colo în fotograme, trebuie să-l explicăm cumva. Este o șaradă în două chei.
Cheia 1. introduce un promo pentru Grupul de creație „Al 3-lea OQ”, inventat subversiv, ca un fel de grupare transcinefotoclubistă de Galați-Brăila, care făcea creație și încerca performanță și inovație prin schimb de tehnici, idei, aparatură, procedee, sugestii și ironii în competiția de valori din acei ani (înCântarea României), fie la festivalurile de film de la Cluj, Timișoara, Gura Humorului sau Oțelul Roșu, fie la saloanele foto de la Ploiești, Sibiu, Oradea sau Galați.
Cheia 2. introduce oarece drepturi de proprietate intelectuală, de care se ferește ca dracu de tămâie multă lume (inclusiv Serviciul referințe al BVAU), în recidivele lor de a transforma proprietatea intelectuală în bun public de uz curent feisbucist.
14 - decembrie - 2023
