logoImpact EST nr. 860 - 08.03.2021

Nu mai pot gândi limpede. Când e foc , când oamenii mor nevinovaţi, când biserica ridică catedrale şi nu avem bani de zi cu zi, se face furtună în noi, ne amintim că :

Nu suntem numere, suntem liberi, suntem aşa de vii

Iar ziua în care vom ceda va fi ziua-n care ne vom dizolva.

Am făcut ca proasta o facultate lungă şi nu mi-a ajuns. Am mai făcut şi câţiva ani de specialitate ca să-mi dau seama că-mi mai trebuie o viaţă ca să-mi pot cumpăra o locuinţă. Aşa că m-am înhămat la o muncă epuizantă să-mi pot plăti ratele la o bancă străină (în care eram angajată) şi care, după ce a obţinut profit maxim din epuizarea noastră a închis în România şi s-a dus cu profitul şi rezultatele, la ea acasă. Dacă aveam o ‘mătuşă Tamara’ sau intram în politică poate plecam la meditaţii în India. Aşa, mă uit prostită la vilele de lux şi maşinile bengoase care apar ca ciupercile şi ridic din umeri…deh! Dacă n-am ştiut şi eu ce să învăţ…

Îi privesc cu teamă pe şoferii “profesionişti” care fac semn cu farurile să te dai la o parte din calea lor pe autostrăzile pline de gropi, iar unii dintre ei au şi câte o maşinută jerpelită de te intrebi dacă nu se va dezmembra la următoarea curbă. Şi îi ating cu privirea pe cei ce-i critică pe “scriitorii” de facebook, deşi gândurile acestora aşternute dintr-o suflare în pauză de prânz sau între 2 dead line-uri îmi par de multe ori mai omeneşti şi mai reale decât frazele meşteşugite ale celor ce au ştiut să nu se uite în cărţi şi prea rar in viată, pe cei ce dau reţete “infaibile” de slăbire unor oameni care nu le-au cerut niciodată, lăudându-se cu trupul de zeiţă până la primul semn al hepatitei, …şi mă gândesc că sunt probabil prea împăcată cu viaţa mea simplă. Şi-mi cert contextul în care trăind, n-am avut curajul (deşi uneori, mi-aş fi dorit) să las totul baltă şi să o iau de la capăt, în altă ţară. Mi-am făcut, mai degrabă, calculul meschin al dărilor la stat şi, cum nu mi-a dat cu plus, am preferat să nu dau vrabia din mană pe cea de pe gard. Citesc mereu „poveşti de succes” ale celor care ”au muncit” pentru a-şi face vile, vacanţe, prietenii din interes şi-i dispreţuiesc pe cei care au reuşit să trăiească doar din pasiune, citit şi muncă adevărată. Trăiesc considerând maximum de confort să stau în fotoliul meu drag, cu o carte bună în mână şi muzica lui Chopin învăluindu-mă încet şi nu visez nici palate, nici călătorii, nici titluri, doar să-mi ştiu oamenii dragi cu gândul duios către mine. Nu fac fitness, nu fac cycling, nici măcar cursuri de gătit… Ce-o fi cu mine? N-am înţeles nimic din mersul lucrurilor…Am greşit şi îmbătrânesc fără să fiu capabilă să sper şi-mi promit solemn că asta e ultima viaţă în care voi mai fi resemnată.

Voi cei mai tineri încercaţi să schimbaţi pentru voi, minciuna, dezinteresul, suficienţa, afişarea lui a avea. Voi trebuie să fiţi acolo unde trebuie şi când trebuie.Trecutul rămâne adjudecat.Viitorul vă aparţine.

Pare un gest nebunesc să riscaţi tot, aruncându-vă în marea nesfârşită, unde nu se mai negociază nici măcar secundele, dar merită. Pentru că doar aici poţi simţi pământ bun sub tălpi… aici, încă de azi poţi simţi că îl poţi atinge pe mâine. Sperăm ca măcar voi să schimbaţi poate în se poate . În ţara noastră nu trebuie să se mai trăiască greu şi să se moară uşor .

 

Gabriela Filimon 22 - noiembrie - 2015

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Acţiunile Galfinban

Din lecturarea site-ului BVB am aflat că la o societate ...

Campania electorală

Ioana Băsescu a primit 5 ani de închisoare cu executare ...

Îndoielile nu pot f

Un muzician, un actor, un preot, un medic. Voci contra ...