Puţine ţări din lume se pot mândri cu o istorie aşa de bogată, tumultoasă, eroică şi vrednică de spus urmaşilor, aşa cum este istoria acestui Neam românesc, istoria acestor pământuri ce poartă numele sfintei Românii…
Tot aşa se poate spune şi despre uimitoarea legătură ce s-a construit între Biserica noastră Creştin-Ortodoxă şi Neamul românesc, dintre Biserica noastră strămoşească şi Patria Română.
Toţi ştiuţii şi vrednicii noştri Regi au avut alături pe marii şi vrednicii de pomenire slujbaşi ai credinţei în Dumnezeu!
Apariţia creştinismului ne-a găsit deja purtătorii normelor morale specifice creştinismului, de aici şi uimitoarea uşurinţă în care s-a contopit PUTEREA pământească a Regelui, a Voievodului cu PUTEREA CEREASCĂ a lui Dumnezeu!
Unite spre fericirea vieţii acestui Neam şi spre consolidarea temeliilor acestei Ţări, cele două puteri, una trecătoare dar specifică şi necesară administraţiei Statului, şi puterea Sfântă a lui Dumnezeu, au făcut din Ţara asta o Ţară curată, cinstită, plăcută traiului pe pământ, au făcut „Grădina Maicii Domnului”, Grădina mult râvnită de cei ce i-au tot căutat rosturile şi i-au tot pângărit vredniciile voind s-o cucerească şi s-o păstreze voinţei lor!
Dau cele mai cunoscute exemple, dar cine doreşte să studieze fenomenul n-are decât să se aplece cu migală asupra Istoriei noastre creştine şi poate să afle lucruri demne de toată lauda. Cine şi-ar fi închipuit un Ştefan cel Mare şi Sfânt fără un Daniil Sihastru lângă el?
Cine l-ar fi aşezat în tronul sfinţeniei pe Neagoe Basarab cel Sfânt dacă n-ar fi fost trăirea lui duhovnicească lângă Sfântul Nifon?
Cum să nu se comporte ca un Sfânt, Marele, Vrednicul şi Demnul de pomenire în toată lumea Creştină, Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu, când alături de el propovăduia cuvântul lui Hristos, însuşi Antim Ivireanul?
Altfel spus, dragii mei români, dragii mei trăitori în atotputernicia moralei creştine, în Ţara asta , de-a lungul istoriei, lângă Voievodul care lucra alături de administraţia sa pentru consolidarea politico-administrativă a ţării, lucra cu toată sârguinţa şi Sfinţenia Sa, Mitropolitul, Şeful Bisericii noastre creştine, lucra cu Harul lui Dumnezeu pentru înălţarea sufletească a Neamului nostru!
Când prin nevrednicia noastră ne-am rupt de această sfântă legătură, de această sfântă tradiţie, ne-am îndepărtat şi de Neam şi de Ţară!
Poate cea mai neagră perioadă a Istoriei noastre în acest domeniu este perioada comunistă, când Conducerea ţării s-a rupt de Biserică, când Biserica a fost scoasă din organismele fundamentale ale statului şi când s-a încercat să fie scos chiar Dumnezeu din sufletele oamenilor.
Consecinţele se văd, le trăim şi azi!
Ştiind cine am fost, ştiind foarte bine cum am trăit în sânul Bisericii noastre Creştin-ortodoxe, astăzi, mai mult ca oricând suntem chemaţi să refacem ce s-a stricat după 1944, prin nebunia unor minţi tulburi, prin trădare de Ţară şi prin trădarea sfintei noastre Credinţe…
Suntem chemaţi să ne apropiem de Sfânta noastră biserică şi să-l aducem din nou în mijlocul trăirilor noastre pe Patriarhul Bisericii Creştin-Ortodoxe!
Asta ne dorim, pentru că asta este normalitatea trăirii unei vieţi specifice acestui Neam!
Este de neconceput să mai stăm în această păcătoasă formulă politică prin care, Patriarhul nostru să nu fie „Alesul de drept” al Senatului României!
Aşa am dovedi că vrem să revenim la normalitate, că suntem urmaşii Sfântului Andrei, că nimic nu se poate face cu folos dacă nu-l avem în mijlocul nostru pe cel mai Înalt Stătător al Bisericii Ortodoxe-Române!
Sunt sigur că în prezenţa Patriarhului, discursurile celor fără Dumnezeu, în cele două Camere ale Parlamentului ar căpăta altă eleganţă, altă trăire, şi s-ar face sub Sfânta Teamă a Judecăţii Divine…
De mai bine de optzeci de ani, din toate Forurile conducătoare ale României lipseşte cea mai autoritară voce a Neamului nostru creştin, Vocea reprezentantului lui Dumnezeu pe pământ!
Nu credeţi că a venit timpul să intrăm în NORMALITATE?
1 - februarie - 2023
