lui Alexandru Bălan
doar eu ştiu ce-am mai făcut
pentru tine ce nu stai la scris
descuiată de cuvinte, încă de tăcut,
nicăieri voi fi când zici de vis
peste tot m-ai duce să mi te arăţi
cum din mine vremea o tot dau la toţi
n-am nimic mai sigur în afara ta
cea care tot tace-n scriitura mea
albă şi atât de caldă dintre stea şi nea
veţi vedea odată, când veţi fi în viaţă
cât de mare cearcăn este azimutul –
mai mereu o fugă ne-ntâlnită cu norocul
uneia prin care doar respiră fardul
cel întins definitiv precum oftatul!
16 nov. 2010
31 - iulie - 2020
