Mai mare dragul să-l urmărești aseară la B1Tv pe Ludovic Orban cum se lamenta, sub privirea admirativ-bovină a moderatoarei. Adică cum, tocmai el, o mare personalitate politică, cu o experiență remarcabilă, exemplu de loialitate și probitate profesională, să pățească așa un pocinog? Și din partea cui? A celui pe care l-a făcut mai întâi primar general și mai apoi președinte? Nțțț, țțț…
Dacă tot a început hai să ne reamintim. În 2020, după guvernarea sa lamentabilă PNL ajunsese într-o situație dezastruoasă. Pur și simplu nu avea nici o șansă la alegerile locale în București ceea ce pentru Orban era o mare problemă. Cu talentul său de combinagiu s-a îndreptat către candidatura lui Nicușor Dan. Cred că a fost prima dată când PNL nu a avut candidat propriu în București. Oare cine pe cine a salvat?
Hai să vedem cum a fost și cu președinția. Când a constatat că procentele sale se situează în zona alcoolemiei a renunțat mărinimos în favoarea Elenei Lasconi, tot dintr-un instinct de conservare. De ce oare n-a făcut-o în favoarea candidatului PNL, dacă tot ne asigură că e un liberal pur-sânge iar de Crin Antonescu îl leagă o lungă istorie comună? Cât despre sprijinul lui Nicușor în turul doi nu are sens să mai vorbim. Că vorba aia: De unde nu e…
Nu știu exact care au fost motivele demiterii sale dar era absolut de așteptat dacă el se amăgește că președintele îi e dator. Și da, are dreptate. Are o mare experiență în politica dâmbovițeană. Dar oare președintele are nevoie de o astfel de experiență?
24 - noiembrie - 2025
