Orbán Viktor și partidul său FIDESZ sunt considerați ( în unele medii ), pierzători siguri în perspectiva viitoarelor alegeri parlalmentare din Ungaria, care se vor desfășura în cursul anului 2026. Premierul în funcție se află la putere în țara vecină continuu, din anul 2010, după ce a mai exercitat Puterea, în intervalul 1998-2002. Adversarul politic principal, formațiunea TISZA („Respect și Libertate”) ar conduce ( în anumite sondaje), la diferențe procentuale care variază între 7 și 15%. În mod evident, Ungaria are o situație economico-socială nelipsită de probleme, în ciuda faptului că au existat ani în care investițiile guvernamentale și atragerea de investiții străine , au fost consistente.. Să mai adaug că pentru o țară de dimensiunile sale (inclusiv în privința numărului de locuitori), politica externă a Ungariei este impresionantă, fiind apanajul unor adevărați profesioniști. Criticii lui Orbán Viktor îi reproșează natura tot mai autoritară a regimului, prea marea apropiere de Rusia lui Putin, tendința de a rupe Ungaria de concertul decizional al Uniunii Europene, susținerea unei clientele politice care ar fi cunoscut o prosperitate dubioasă în ultimii ani, etc. Pentru că nu trăiesc în Ungaria și nu am decât slabe surse de informare în această privință, judecățile mele de valoare nu pot fi decât empirice, fragmentare, intuitive, putând fi lesne combătute. Cred însă că actualul premier al Ungariei este un adevărat om de stat, care (în ciuda limitelor sale), are o expertiză geopolitică și diplomatică , pe care niciunul dintre liderii politici în activitate ai Uniunii Europene, nu o are. Multe dintre comentariile și analizele lui Orbán sunt de un realism impresionant și de o luciditate care invită la o profundă reflecție. Adversarii săi cei mai fanatici îl consideră un simplu demagog, ignorându-l ca intelectual ce merită a fi urmărit. Nu sunt deloc de această părere și mărturisesc că unele dintre judecățile de valoare de-ale premierului actual al Ungariei , mi s-au părut excepționale. El a anticipat unele dintre evenimentele globale care s-au produs și a avertizat asupra faptului că ideea națională (în paradigmă suveranistă autentică) nu a dispărut și nu va dispare, ci- se va metamorfoza și (eventual) readapta provocărilor vremurilor, ceea ce însuși Orbán a încercat să facă, adaptând-și viziunea liberală inițială, unui suveranism care păstrează din ideologia liberală ideea libertății, dar introduce și accentuează importanța factorului economic, în rol de element esențial , în ceea ce privește orchestrarea relațiilor internaționale. Evident, premierul Ungariei nu este un înger, pentru că în politica performantă, o asemenea ipostază te-ar conduce direct la eșec și la căderea rapidă în ridicol. Dar pragmatismul său (enervant și înfricoșător pentru adepții școlii clasice de abordare a diplomației) vine nu doar din instinctele unui om politic de rasă și superioară intuiție, ci- și din întinse lecturi economico-istorice și psihologico-sociologice. I se pot reproșa 1000 de lucruri și omului și regimului său, dar locul omului Orbán în istoria Ungariei (inclusiv ca promotor al unui alt mod de a activa pe scena politicii europene ), mi se par imposibil de ignorat și demne de interes. Nu știu cum va evolua destinul său politic, însă mărturisesc că ori de câte ori am avut ocazia, i-am citit cu interes punctele de vedere referitoare la starea actuală a continentului nostru (dar și a relațiilor interstatale în plan mondial ), ajungând la concluzia că poți să fii sau nu de acord cu el, însă nu-i poți nicidecum nega inteligența suplă, capacitatea intuitivă, ușurința conexiunilor, forța argumentelor.
