logoImpact EST nr. 840 - 27.09.2020
Eugen Ciorici

Eugen Ciorici

Onica

Onica

Conducerea ANAF Galaţi, dată în judecată de un gălăţean care se consideră prejudiciat de nepăsarea finanţiştilor

O poveste ce ne-a lăsat un gust amar ne-a fost relatată de un gălăţean, Manole Ionel, care a bătut ani de zile la porţile Palatului de Justiţie.

Cheia dreptăţii nu s-a potrivit cum credea el, aşa din prima. După ani şi ani de război în justiţie, dorind cu ardoare să-şi găsească dreptatea, a ajuns să constate pe pielea lui că o sentinţă favorabilă nu înseamnă neapărat şi o victorie. Geaba îşi face datoria justiţia, dacă sunt instituţii care trebuie să ducă la îndeplinire hotărârile instanţelor şi pe care le cam doare în cot de aceasta. Ca atare a ajuns la concluzia că e necesar să îi dea în judecată pe cei care trebuiau să facă un lucru elementar şi pentru care sunt, de altfel, retribuiţi: să încaseze sumele de la contribuabili, datorate ca impozit pe venit, amenzi etc. În fapt, nu era vorba decît de o banală sentinţă care suna cam aşa : ,,Obligă pârâta SC Fricom SA Galaţi să plătească în favoarea statului o amendă civilă în sumă de 50lei RON pe zi până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, sentinţa civilă 2080/2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul 3401/121/2006 ”.

Scurt şi la obiect şi de reţinut bine: în favoarea statului!

Suma datorată bugetului, din 9 noiembrie 2007 şi până în present, numără ceva bănişori, cam vreo 175.000 lei, sumă ce creşte zi de zi cu 50 lei. Toate aceste amenzi sunt venituri la buget, din care sunt plătiţi angajaţii la stat, se fac şosele, drumuri, şcoli, spitale etc. Deci, interesul legitim ar fi ca cei ce încasează aceste sume să dorească să le încaseze. Pare un lucru de bun simţ. Dar se pare că treburile nu stau chiar aşa.

Prin chemarea decidenţilor din ANAF la bară, acest om încearcă să-i sensibilizeze, să-i determine pe subordonaţii lor să-şi facă datoria aşa cum trebuie şi pentru care sunt plătiţi. Tot ascultând povestea acestui om, scund la stat, subţirel, ajuns în pragul pensionării, ager la minte, blindat în hârtii şi informaţii, care are o tenacitate mai rar întâlnită, am observat cu uimire că tot apăreau nume de persoane care au mai fost pomenite prin ziarul nostru.

Iată pe scurt povestea cu necuratul!

Salariat încă din 1972 la întreprinderea IRUC Galaţi, întreprindere cunoscută după revoluţie sub denumirea SC FRICOM SA Galaţi, Manole Ionel ne-a spus păţania sa începând de la data la care în această societate şi-a băgat coada necuratul. Care necurat ? N-o să credeţi! Cătălin Chelu şi anturajul său din debutul faimoasei sale cariere prin societăţile gălăţene. Prin anii 1994-1995 Chelu şi camarila au tot dat roată prin societăţile de pe platforma depozitelor de astăzi, cunoscută ca platforma Galgros.

Fricom-ul fiind prima de pe stânga, pe colţ, se pare că i-a făcut cu ochiul din prima. Cum, necum, anumite persoane de bine din fostul FPS (Fondul Proprietăţii de Stat) au sărit să-l ajute. Primul obiectiv a fost îndepărtarea salariaţilor, şi în primul rând a celor mai vechi, din societatea respectivă. Cum el era printre cei mai vechi şi cu limba mai ascuţită a devenit ţintă din prima. Şi uite aşa întro bună zi de primăvară este pus pe făraş de un personaj ce a apărut ca de nicăieri, cică trimis de FPS-ul de atunci, un anume Petre Gică erijat în mare administrator. Cum, necum a fost constrâns să părăsească locul de muncă după mai bine de 23de anişori.

A rămas cu o nedumerire mare : ”necuratul” o fi Chelu Cătălin sau Petre Gică? Mare surpriză, mare cacialma cu… Petre Gică, mai ceva ca-n filmul ,,Cacialmaua”! După dispariţia, prin anul 2000, a anumitor personaje din viaţa publică a Galaţiului, au început să transpire informaţii care de care mai incredibile din privatizarea gălăţeană. Una viza diversele potlogării ale dubiosului Chelu prin diverse societăţi şi, surpriză mare, una viza privatizarea de belea a Fricomului.

Şi uite aşa din una în alta ce se află: că numitul Petre Gică, personajul ce-i desfăcuse contractul de muncă lui nea Manole, şi nu numai, era de fapt un mare păcălici. Faptul a devenit cunoscut şi recunoscut. Însuşi domnia sa, Oprea Răducan, directorul total al ORC de pe lângă Tribunalul Galati, emite un certificat constatator cu nr. 1923/01.02.2005 din care reiese clar că : ,,În perioada 1995-2005 societatea nu a avut ca administrator pe dl.Petre Gică…

Realizând marea cacealma, Manole al nostru se deşteaptă, cere relaţii în stânga în dreapta şi, într-un final, vrea dreptate. De ce a fost îndepărtat din muncă de un potlogar şi cu girul căror mai mari? Şi uite aşa, după lungi trasee pe culoarele parchetelor şi a Palatului de Justiţie, reuşeşte să obţină o sentinţă ce obligă Fricomul să-i dea decizia de încetare a contractului de muncă, hârtie care, obligatoriu, trebuia să i se dea când a fost dat afară. Pe acest motiv s-a ajuns şi la amenda în favoarea statului dată Fricomului, prin sentinţa de care făcurăm vorbire mai sus, din noiembrie 2007. Cum să-şi realizeze Manole dreptul câştigat atât de greu în justiţie, în condiţiile în care finanţiştii gălăţeni au doar dureri în cot faţă de sentinţele justiţiei? S-a gândit că o chemare la bară a acestora e mai bună chiar decît veninul de viespe.

Apropo, ziua de azi trece, mai creşte obligaţia de plata cu 50 lei a Fricomului către buget şi asta pînă la calendele greceşti, cum se zice. Păi, e bine domnilor finanţişti? Optimist din fire nea Manole crede că s-o rezolva cu amenda, dar îl mai frămâmtă o problemă:

Dilema cea mare a lui nea’ Manole şi un ultim of

Mare zbucium pe capul omului. Dacă tot i-a dat în judecată pe cei ce se fac că plouă cînd este vorba de respectarea sentinţelor judecătoreşti, a apărut şi întrebarea: oare ce despăgubiri să ceară acestor funcţionari ce tac mâlc de doar 9 ani, 8 luni şi vreo 5zile fix? Să ceară un leu, să nu pară că-i la Atheneu, să ceară mai mult, îi este frică să nu se îmbogăţească, nici nu ştie ce să facă.

Ne-a zis că pînă la primul termen se mai gândeşte. Oricum, acum e vacanţă judecătorească. Până la toamnă, la prima înfăţişare, mai este ceva timp de meditaţie. Dar la final, şugubăţul nea’ Manole ne-a zis că mai are o problemă, un mare of: şi-a pus în cap soacra şi doi veri.

Nu cu decizia de desfacere a contractului de muncă ce speră s-o primească în următoarea perioadă, ci cu proasta lui inspiraţie. Le-a recomandat acestora, în 1997, să-şi depună cupoanele alea cu privatizarea, unde credeţi, la Fricom, privatizat ca-n filme cu sprijinul aceluiaşi păcălici, Petre Gică. Păi dacă ăsta fu neica nimeni, păcăliciul, înseamnă că toate hârtiile semnate de acesta sunt păcăleală, deci cu privatizarea lui Chelu la Fricom cum rămâne? Devine mai mult decât interesant, problema merită aprofundată că-i gri tare.

Staţi aproape şi ve-ţi afla în numărul viitor despre năzdrăvăniile lui nen-su Petre Gică de la Fricom, care au stârnit jihadul în privatizarea gălăţeană.

Va urma.

Meşterul lui Manole 15 - iulie - 2016

One Response so far.

  1. Costin Elena - pensionară spune:

    Dacă cele relatate sunt adevărate, respectiv că finanţiştii nu au încasat sumele la care se face referire, şi încă din 2007, este grav. Ce încredere mai putem avea în acest organism financiar? Este imperios necesar punctul de vedere al celor doi domni din poză. Am înţeles că sunt directorii DGFP. Chiar este posibil să nu cunoască despre nepăsarea, incompetenţa unor subordonaţi, gen această Stoica C.?
    Este nepăsare, incompetenţă, sau e vorba de altceva? Oricum este o batjocură, dispreţ faţă de contribuabili. Multă baftă acestui domn Manole în demersul său în justiţie.

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Fruntaşi în între

Dragi colegi, am vrut să dăm un semnal tuturor oamenilor ...

Buruiană Dorin se v

Unul din candidaţii la postul de primar al comunei Rediu ...

Familia liberală Ci

Audiată ca martor de DNA, Ciocan Elena se vrea primar, ...