logoImpact EST nr. 840 - 30.09.2020

În numărul dedicat Sistemelor Urbane (nr. 12-13 / 2012) al revistei Urbanismul, editat de către Registrul Urbaniştilor din România, este analizat şi Sistemul Urban Galaţi-Brăila. Dosarul dedicat sistemului urban Brăila-Galaţi (pe lângă acesta revista abordând şi sistemul Timişoarei şi al Braşovului) se deschide în mod firesc cu articolul domnului profesor Ionel Cândea. Vom da citare paragrafului-concluzie a articolului: „Credem că după 1989 situaţia ambelor oraşe a arătat că odată cu autodistrugerea industriei sau diminuarea ei drastică (…), cele două oraşe vor trebui să urmeze calea apropierii pe toate planurile: economic, social, cultural, colaborarea dintre autorităţi, urmând să atragă în vastul spaţiu dintre Brăila şi Galaţi (…) acele investiţii europene care să readucă în prim plan cele două oraşe de la Dunărea de Jos. Evident, personalitatea fiecăreia dintre cele două mari aşezări va fi evidentă în plan edilitar, cultural, spiritual, dar vor fi unite de marele şi evidentul interes economic ce le stă în faţă”.

Am putea să ne oprim aici cu acest material, pentru că lucrurile ne sunt clarificate de domnul profesor Ionel Cândea simplu şi clar, dar o să ne permitem să mai punctăm câteva argumente pentru care „împreună” este mult mai bine decât actualul dezastruos separate.

Infrastructura este cheia

Articolul-pilot al dosarului este cel al dr. arhitect, conferenţiar la Facultatea de Urbanism Bucureşti, expert în amenajarea teritoriului şi urbanism atestat RUR – dl. Cătălin Sârbu. Lectură obligatorie înainte de formularea de poziţii şi opinii pro sau contra proiect, articolul atacă de pe poziţii academice teme cotidiene. Făcând o scurtă trecere în revistă a sistemelor urbane din România, autorul concluzionează: „handicapul major pe care îl au toate sistemele urbane amintite anterior în ceea ce priveşte dezvoltarea complexă şi integrată mai puternic la scară naţională şi mai ales continental, îl constituie accesibilitatea fizică precară la scară locală, dar mai ales la scara teritoriului naţional şi la scara conexiunilor majore cu reţelele europene de transport”. Din această perspectivă a importanţei capitale a accesibilităţii către/dispre zona Brăila-Galaţi, este amintită Strategia Dunării, iniţiativă a Uniunii Europene prin care este reafirmat interesul pentru acest fluviu prin formularea de obiective generoase, dar care trebuie şi asumate local/zonal. Cu detaşarea specialistului- spectator, autorul ne vorbeşte despre necesitatea unei autostrăzi, a aeroportului, a podului peste Dunăre şi a metroului uşor, de suprafaţă.

Brăila – Galaţi a pierdut startul în faţa Constanţei

Toţi autorii din dosarul recenzat punctează mai mult sau mai puţin îngroşat faptul că în acest moment Brăila-Galaţi au pierdut în cursa cu Polul Naţional de Creştere, Constanţa, iar H.G. 998/2008 este exemplul grăitor în acest sens. Spiritul patriotic local care trebuie să ne anime pe toţi trebuie să se manifeste şi să producă şi efecte palpabile, de aceea ar trebui să vedem cum adevărata concurenţă a Brăilei nu este în raport cu Galaţi/Tulcea (un alt aliat natural) ci în primul rând cu portul Constanţa precum şi cu oraşele din vestul ţării, aflate pe căile de accesibilitate cu zonele de schimb comercial actuale ale României.

Este uluitor cum tocmai cuvântul „unire” în legătură cu acest proiect este folosit pentru a duce la dezbinare. Sperăm că din prezentarea părerilor specialiştilor cei mai mulţi dintre noi să înţeleagă că folosirea termenilor corecţi şi potriviţi este foarte importantă. Dacă noi, cetăţenii, vom arăta interes spre abordările profesioniste şi bazate pe opinii specializate şi documentate pe tema dezvoltării comune, sinergetice şi coordonate, atunci vom putea avea pretenţia şi de la politicienii prezenţi şi viitori să înceapă să ne asculte. O lecţie pentru noi toţi este şi decizia Daimler de a realiza o investiţie de 500 milioane euro în Polonia. Vedem cum România pierde investiţii majore în favoarea ţărilor vecine, după ce ani la rând investitorii au atras atenţia că fără infrastructură şi fără investiţii majore în şcoli şi universităţi nu vor veni să construiască uzine şi fabrici importante, în timp ce unii dintre noi inventează scuze sau stabilesc obiective minore, mimând grija pentru agenda cetăţeanului. Turnul Eiffel nu a fost niciodată pe agenda parizianului din 1886. Eiffel şi Co a primit permisiunea de a lăsa monumentul în viaţă timp de 20 de ani, dar ţinând cont că oferea o serie de beneficii în domeniul comunicaţiilor, s-a renunţat la demontarea sa.

Marian ION, arhitect
Marian GHIONU, consultant fonduri nerambursabile

21 - octombrie - 2016

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Fruntaşi în între

Dragi colegi, am vrut să dăm un semnal tuturor oamenilor ...

Buruiană Dorin se v

Unul din candidaţii la postul de primar al comunei Rediu ...

Familia liberală Ci

Audiată ca martor de DNA, Ciocan Elena se vrea primar, ...