Problema cea mai gravă a lui Ionuț Moșteanu nu e aceea că este impostor. Într-o situație excepțională statul îl poate forța să dea înapoi foloasele primite ca membru în consiliile de administrație, în care a pătruns cu șperaclul unui cv fals.
El poate rămâne deputat cu 12 clase, liderul grupului parlamentar USR, membru al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO și membru în Comisia pentru Apărare. Poate candida și în 2028. N-ar putea candida doar dacă ar fi pus sub interdicție sau dacă între timp ar fi adus în fața unei comisii medicale și declarat debil sau alienat mintal.
Cea mai gravă problemă scoasă la iveală de cazul Moșteanu este că n-are niciun Dumnezeu. Începând din clipa în care opinia publică l-a luat în colimator, au ieșit la iveală trăsăturile care îl fac userist. Useriștii beau cafea în timp ce se intonează imnul de stat;
nu mai au nevoie de religie, chiar dacă încă mai există mulți oameni care se duc ca furnicile oarbe pe drumul spre biserică; nu dau bani pentru schitul Prodromu de pe Muntele Athos, care reprezintă identitatea românească a ortodoxiei de pe Sfântul Munte;
useriștii simt că le prisosește partea aceasta spirituală și viața lor se concentrează mai mult pe confort, pe dorința de a strânge, de a se umple de bunuri pământești, ca să o citez pe înaintașa lui Ionuț Moșteanu, Clotilde Armand.
Vedeți, dumnevoastră, problema care se pune aici nu e în definitiv despre religie, ci despre identitate. Mergi la biserică. nu pentru că ai crede în Dumnezeu, ci pentru că te identifici cu mama, bunica și străbunica. Ai adică rădăcini pe care le uzi ceremonial. Riturile sărbătorilor îți sublimează caracterul, îți ritmează tradițiile, îți garantează identitatea.
Userismul nu are identitate. Are decibeli atunci când lumea vorbește în șoaptă; se semnează cu ranga, atunci când era vorba despre condei; umblă noaptea cu lanterna prin sacii de voturi strânși în circumscripția electorală după alegeri, atunci când numărătoarea paralelă a încetat de mult;
se miorlăie atunci când lumea se roagă și înjură de mamă atunci când mamele îngână cântece de leagăn cu care să-și adoarmă pruncii. Userismul ține capul sus la îndemnul lui Bolojan, pentru care cv-ul nu contează. Useriștii nu mai fac parte din noosferă, învelișul spiritual al pământului, ei sunt arghirosfera, planeta celor lacomi de bani.
––––
Miniatură din manuscrisul Orele Caterinei de Cleves, cca 1440, Biblioteca și Muzeul Morgan, New York
29 - noiembrie - 2025
