Pentru că tot s-au prelungit restricţiile din cauza covidului, am zis că nu strică să o fac pe gospodarul şi să schimb câte ceva prin casă. Aşa că,mi-am ascultat casa şi am plecat spre Brico la cumpărături.
Niciodată nu voi mai ieşi în zi de marţi şi dacă mai e şi 13, nu e ghinion, e chiar belea.
Când am ajuns la Brico am zis că draku nu e aşa negru – clienţi puţini, ca-n pandemie, iar angajaţii respectau cu sfinţenie regulile de distanţare, că am aşteptat vreo juma’ de oră să vină careva la standul cu PAL. Îmi propusesem să cumpăr două foi şi să le tai la dimensiunile necesare. Zic să le tai, că de debitat doar angajaţii debitează – numa’ prostii.
Nenea ăla în salopetă, angajatul magazinului, a spus că de fapt el are treabă pe la gresie şi faianţă, da’ a trecut aşa, din întâmplare. PAL Wenge a zis că are, da’ nu e la vedere şi să-mi aleg altceva că el are salariul mic şi e greu să caute ce voiam eu.
Am cerut ceva mai „la vedere”, poate termin mai repede. Total greşit.
Reclama spune că „Treci pe la Brico şi apoi treci la treabă”. În realitate e: Treci pe la Brico şi treci la muncă în magazin. Vii în salopete şi-ţi cari foaia de PAL la bancul de debitat, tai şi pleci acasă, nu înainte de a plăti.
Am cerut ajutorul zânei măseluţă şi a venit un fel de şefă, tanti Dumitrache Zîna, care a lămurit total şi impardonabil situaţia.
BRICO e un magazin cu AUTOSERVIRE: iei singur din raft ce ai nevoie, treci pe la casă,plăteşti şi LA REVEDERE. Aşa că am lăsat PAL-ul (care are 3 m lungime) la locul lui şi am plecat la alt stand unde am aflat de la o altă zână că dacă vreau să cumpăr o sobă de teracotă cu 3 rânduri, ce are vreo 400 Kg, trebuie musai să vin cu oameni pentru încărcare, că ei au macara da’ trebuie plătită.
Astea fiind faptele, am plecat liniştit spre alte magazine, nu înainte de a trece pe la toaletă, să mă spăl cu săpunul din buzunar, pentru că aşa e la BRICO marţea, în zi de 13.