E duminica spre seară, puţin înnourat, cald, a stropit un pic a ploaie, iar oamenii au început să mişune pe alei, printre pomi, pe terasa superioară a Falezei, unde priveliştea spre Dunăre şi Munţii Măcinului este superbă. Dar liniştea străpunsă de ciripitul păsărelelor şi zumzetul caracteristic celor care se plimbă sau al maşinilor de mai jos, de pe Bulevardul Marii Uniri, este bruiată de muzica reverberată de boxele date la maxim, ce se aud dintr-un apartament al blocului Dafin sau Gorun, cele două blocuri construite pe malul Dunării încă de pe vremea lui Ceaşcă. Manele la greu, alde Salam, Minune, Vali Vijelie şi tot neamul lor de lăutari şi gurişti ai genului, de spuneai că te afli într-un cartier al minorităţii binecunoscute, când vreo borâtură vrea să arunce cu banii în dreapta sau stânga, arătând el ce barosan este.
Lumea se uită în sus de unde vine muzica cu pricina, dată la putere mare de te înnebunea de cap şi se zgâlţâiau geamurile de la ferestre.
Se uită, îşi fac cruce, îşi scuipă-n sân, suduie că unde e „Miliţia Locală” şi tot aşa.
O cetăţeancă aflată în grădinile din jurul blocului, frumos amenajate şi împrejmuite, înconjurată de o droaie de pisici, se uită în sus la etaj, oftează şi jenată spune că degeaba poliţie, că nimeni nu poate face ceva, că acolo stă marele pe-se-dist, deputat sau senator Mărgărit.
Un alt cetăţean, de pe la parter, aflat în spaţiul verde, îngrijit al blocurilor, având o ţinută distinsă, înalt, subţire, la o vârstă înaintată (oamenii din jur şoptesc că a fost General la viaţa sa), spune cu năduf că „derbedeul” trebuie băgat la zdup, că e o ruşine, că ăştia sunt parlamentarii României, că aşa nu se mai poate etc. etc.
De sus, de la Mărgărit, muzică în draci, cu decibeli de îţi sparg timpanele, cu o creatură la fereastra deschisă, ce arată ca un bivol în călduri, care se apleacă spre a-i fi văzute ţâţele precum ugerele vacilor după o zi de păscut. Unii dintre cei care privesc neputincioşi spun că mai devreme ar fi vomat de acolo de sus. Ce mai, un spectacol grotesc, al unui individ persoană publică, un oficial, un parlamentar al oraşului nostru, aparţinător politic al pe-se-de. Ce ruşine! Dar staţi, ruşinea nu e singulară, presa a mai scris de nenumărate ori despre isprăvile lui Mărgărit, de golăniile acestuia, de faptul că individul are şi dosar penal care zace în sertare, în stilul caracteristic al in-justiţiei gălăţene. Mii de matrapazlâcuri cu licitaţii trucate, cu insolvenţe gândite „ştiinţific”, cu ţepe şi şmenuri imobiliare. Da, oameni buni, astfel de specimene pot fi în funcţii de conducere, fiind sprijinite şi promovate de Nica, Popa & Comp. Ruşine să vă fie, că nu scăpăm drakului o dată de voi şi de gaşca voastră împuţită! Alo, domnule Fotea, se aude? Suntem curioşi ce măsuri o să poţi să iei în acest caz. Poate ne trezim iar cu el pe listă la toamnă.
