După cum se cunoaște, avem „infernul pe pământ”, când este vorba despre parcarea auto ce se situează la kilometrul „zero”, în zona Prefecturii şi Primăriei din Republicuţa Galaţi. O nebunie mai mare nici că poate exista, atât parcarea de la Prefectură cât şi cea subterană de la Primărie absorbind un număr insuficient de mașini, ce se revendică ca prezență datorită zecilor de instituții din blocul Cristal, ale numărului mare de salariaţi din Primărie, precum şi a altor stabilimente din zonă. Cineva ne spunea (cineva mare ca funcție până mai anii trecuți) că, mergând el a se documenta în țări străine, a observat un lucru extrem de interesant, prin faptul că acei care lucrau în instituțiile cu pricina (vezi Prefectură, Primărie etc.) nu aveau voie să parcheze mașinile decât de la 200-300 m de locul de muncă. Adică, să se înțeleagă, parcările erau pentru cetățenii, contribuabilii care aveau de treabă la instituțiile statutului. Pe când la noi, funcționarii cu fundul cât găleata, având gât-legău la cămeși şi cu trabucul în gură, se bat în fiecare dimineață pe un loc de parcare, unii fiind gata, gata în a-şi urca mașina în birou.
Apropo, autorități, Domnule Primar, cumpărați bre, curtea aceea părăsită, plină de bălării, gunoaie, șobolani şi șerpi vis-à-vis de Muzeul de Istorie „Alexandru Ion Cuza” şi trântiți o parcare care să decongestioneze nebunia din jur! Şi tot pe Cuza, şi pe dreapta şi pe stânga, mai sunt două terenuri libere de construcţii.
27 - iulie - 2018
