După fazele Lunii, romanii delimitau zilele lunii astfel:
– KALENDAE – prima zi a lunii, de regulă, stabilită ca hotar pentru achitarea unor datorii, a unor obligaţii; de unde provine termenul CALENDAR;
– NONAE – a cincea zi a lunii, iar în lunile martie, mai, iulie şi octombrie, a şaptea zi;
– IDUS – ziua de 15 în lunile martie, mai, iulie, octombrie, ziua de 13 în celelalte luni.
După cucerirea definitivă a Greciei de către romani (146 î. e.n.), cultura învinşilor îi seduce pe învingători. (Graecia capta ferum victorem capit. – Cucerită, Grecia l-a cucerit pe barbarul ei cuceritor, HORAŢIU)
Vreun Nastratin Hogea (vestit în spaţiul balcanic şi „părintele” amânării prin celebrul „Mâine”, desemnând mereu ziua următoare, cu care câştigă un proces, având ca dovadă promisiunea „fermă” că va achita datoria „măine”!) roman consacră respingerea oricărui angajament de returnare a unei datorii sau de achitare a unei obligaţii faţă de cineva prin expresia AD KALENDAS GRAECAS, luând totodată în derâdere pe creditor, pentru că, dincolo de aparenta formulă amabilă, se ascundea o subtilă şi infractoare ironie: GRECII NU AVEAU CALENDE.
Aşadar, echivalentul expresiei în spaţiul românesc este: niciodată, la Sfântul Aşteaptă sau popularele „la Paştele Cailor” ori „când o zbura porcul”.
E bine ca acei ce folosesc varianta latinească să cunoască originea ei, iar cei ce deja ştiu pot utiliza liniştiţi variantele româneşti de cel puţin aceeaşi expresivitate.
15 - martie - 2023
