Dacă vrei să ajungi undeva sau să cari o greutate închiriezi un catâr. Catârii au numele înscrise pe o bandană legată în jurul capului și au nume de om. Dacă vrei să ajungi în celălalt capăt al insulei cobori în port și ceri un hidrotaxi.
O zi pe an, oamenii au voie să fure din magazine și fură tot pe ce pun mâna. Cele mai râvnite sunt nestematele din cristale swarovski pe care le meșterește giuvaergiul Kanceri, care are dugheana în port, în dreptul bărcilor pescărești.
Sarea te pătrunde în Hydra prin toți porii, o porți în tine cu lunile, îți decolorează părul și ți-l încrețește, cei din Poros și Egina știu după culoarea sprâncenelor care se fac roșcovane câte săptămâni ai petrecut în Hydra.
“Pe Hydra ierburile aveau mirosuri îmbătătoare, printre mrejele miresmelor reci și calde ale verii zburau lăcustele cât vrabia lovind besmetic clopotele bisericilor. În vântul dinspre Peloponez se simțea sarea Mării Egee, că ți se înfiora pielea gâtului așa cum numai la femeie se înfioară, creștea în tine patima, iar în jur se auzeau cocoșii hermafrodiți cotcodăcind ca după ouat”. (Mantia de stele, Milorad Pavić).
Hydra este locuită de arvaniții veniți din Albania în mai multe valuri din vremurile întunecate. Unul dintre ei, Gaforre, avea doar două degete la mână, policarul și cel mic, pe care și le aduna ca pe niște clești de rac când lua ceva sau înota, așa se născuse, însemnat. Diminețile și serile sărea de pe o stâncă în mare, cu zeci de gură-cască adunați pe țărm să-i vadă măiestria, dar nu se întâmpla nimic altceva, decât că marea se lăsa în jos în timp ce el sărea și uneori dura mai bine de un ceas până să nimerească apa.
Hydra, august 1995
16 - august - 2025
