Chinezii spun ”suntem pregătiți pentru orice risc”!
Discursul Chinei la Conferința de securitate de la Munchen a lăsat rece audiența formată din lideri europeni.
Cei din sală au trecut repede peste ce a spus ministrul chinez de externe. De înțeles. A fost un discurs rece, calculat, fără pic de emoții.
Numai că, în momentul în care jurnaliștii au citit textul discursului și au analizat mesajele, răspunsurile, au înlemnit…
New York Times scrie cu îngrijorare despre cum China a evocat Al Doilea Război Mondial căutând aliați militari.
Reuters scrie despre avertismentele economice ale Chinei.
Cei mai îngrijorați au fost, evident, oficialii din Taiwan. Ministrul de externe de la Taipei a spus: ”China este adevărata amenințare”.
Cum așa?
Înainte de a vă povesti ce a spus ministrul de externe chinez, Wang Yi, să vedem ce știm despre Wang Yi.
Este un diplomat de carieră, a studiat în SUA. Deși este fluent în engleză, la Conferință nu doar că NU a vorbit în engleză, a ascultat chiar și traducerea.
Politico scrie despre el că nu este adeptul celebrei diplomații Panda, ci al diplomației Lupilor războinici. Cum îi spune numele, este o diplomație mai arțăgoasă, mai colțuroasă, care nu se teme de controverse.
Numele este inspirat cel mai probabil din filmul chinez cu același nume, în care niște soldați chinezi se luptă cu niște mercenari americani fără inimă. Înving chinezii, bineînțeles.
Sânge rege, privire rece, mimică robotizată, Wang Yi nu a trădat niciun sentiment pe tot parcursul discursului. Cu o singură excepție, când s-a vorbit de Europa, o să vedeți imediat.
Poate că liderii europeni ar fi fost mai atenți la ce a spus, doar că a venit pe scenă după Marco Rubio.
Știți deja, Rubio a emoționat sala, liderii europeni au sărit să-l aplaude în picioare.
Pentru comparație, șeful diplomației chineze a fost aplaudat de liderii europeni mai intens doar când moderatorul panelului i-a rugat să o facă.
Deci, iată ce zice China.
Vă avertizez, a oscilat între una caldă, alta rece ca un pendul cu precizie de ceas atomic.
Cel mai interesant a fost la întrebări – răspunsuri.
Yi a fost întrebat, ce poate face China pentru a convinge Rusia să oprească războiul?
Răspunsul: ”China nu este implicată în război. Noi am cerut mereu dialog.”
După ce a fost împăciuitor, vine cu partea rece: ”pacea trebuie să mulțumească pe toată lumea”. Pe toți, adică și pe ruși?
Apoi trece din nou la partea caldă și caină oleacă Europa.
”SUA s-a implicat în negocierile cu Rusia, iar Europa stă și se uită. Păi, războiul are loc în Europa. Europa nu trebuie să fie în meniu, trebuie să fie la masă.”
După asta, buf, răceală: ”Europa nu trebuie să vină la negocieri doar de dragul de a vorbi, trebuie să vină și cu idei.”
La final, glonțul de argint: ”China va susține procesul de pace în felul său.”
Un pic confuz, moderatorul, experimentatul Wolfgang Ischinger, fost ambasador al Germaniei în Statele Unite, îl roagă:
”Puteți repeta dacă Beijingul vrea integritatea Ucrainei?”
Fără să își schimbe expresia feței, Yi spune:
”noi rămânem consecvenți. Mereu spunem ceea ce avem în vedere.”
Apoi, fără nicio tresărire, trece la partea rece.
”Unii își doresc mereu să atace China, dar China este bine pregătită pentru orice fel de risc.”
Orice fel de risc? Ce risc?
Păi, Yi vorbea deja despre SUA și enunța ceva și mai glaciar:
”Unii vor să împingă China și SUA spre un conflict.”
Cumva fără replică, fostul ambasador german în SUA schimbă subiectul și revine la Europa cu fraza:
”Noi în Europa credem că dependența nu este foarte bună.” Se referea la faptul că Europa depinde industrial de China.
A fost singura dată când Yi a părut să aibă o reacție mai emoțională. Nu știu dacă era amuzat, dacă a fost de acord. Cert este că s-a auzit bine în microfon.
A zis imediat: ”China și UE sunt parteneri, nu suntem adversari, nu suntem competitori. Avem schimburi comerciale uriașe, de ce a devenit China rivalul UE?
Oamenii aleg să se dezvolte în mod diferit. Dar asta nu înseamnă că trebuie să fim rivali.”
Asta a fost partea caldă. Acum să o vedeți pe cea rece.
Spune că în Asia este ”o dezvoltare periculoasă. Premierul Japoniei amenință suveranitatea și integritatea Chinei. Nu acceptăm așa ceva.
Germania a interzis orice ideologie nazistă. Japonia vorbește despre spiritul eroic din al Doilea Război Mondial.
Dacă Japonia nu își revizuiește discursul… istoria se va repeta”.
Final.
Cei din sală… aplaudă răzleț. Sala formată din lideri europeni sunt la fel de confuzi, nu par să înțeleagă. A fost o amenințare? A fost o avertizare? A fost poate o mână întinsă de colaborare? Trebuie să învățăm chineza pentru a decodifica mai bine ce a vrut să spună șeful diplomației chineze?
Vă invit să urmăriți discursul. Vă rog să nu mă credeți pe cuvânt. Vă rog din suflet. O să pun linkul în comentarii.
Trecerile de la cald la rece au fost efectiv fără niciun fel de avertisment.
Cu o mină impenetrabilă, șeful diplomației chineze a vorbit și despre război, dar și despre pace. Și despre colaborări, dar și despre amenințări. Și despre armonia chineză din confucianism, dar și despre faptul că Beijingul este pregătit…
Pregătit pentur ce? Pentru orice risc, spune Wang Yi, fără să schițeze nici măcar un gest. A fost avertizare? A fost curtoazie?
Între timp, americanii și chinezii se pregătesc de întâlnirea dintre Trump și Xi. Va fi întâlnirea care va modela viitorul omenirii. Fiți pregătiți!
Acesta este discursul Chinei. Părerile vă aparțin!
19 - februarie - 2026
