„Ascensiunea lui Vladimir Putin la putere a fost influențată de o intervenție divină. Rusia este marcată de Dumnezeu.”
Pseudo-patriarhul Kirill, cel care maculează inclusiv noțiunea creștină de „mântuire”, scriind recent despre „sensul răscumpărător al războiului”, sâsâie satanic printre dinți:
„Rușii trebuie să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru Putin.”
Asemenea declarații se fac doar atunci când vorbești sau scrii în stare de gravă ebrietate ideologică, încercând să-L asociezi luciferic și sacrileg pe Dumnezeu cu crima în masă și cu monstruozitatea războiului, construind în stare de orbire morală o metafizică justificativă a răului împotriva lui Hristos Însuși.
Cu toate acestea, în România a crescut, ca o gigantică tumoră în organismul comunitar, inclusiv bisericesc, o patologică și militantă simpatie față de Rusia putinistă, privită cu ochi orbi spiritual prin lentila crăpată a „ortodoxiei”, deși acolo e vorba doar despre opiumul ortodoxismului politizat și militarizat, menit să mențină Biserica în captivitatea babilonică a statului ex-comunist total refractar la democrație.
Ortodoxiștii din toate țările, în realitate ortodocși ratați, dar nu neapărat din vina lor, ci a „călăuzelor oarbe”, sunt uniți prin ignoranță istorică și religioasă. Îi unește apoi pasivitatea radicală față de Evanghelie, pe care o muzeifică, netrăind-o niciodată. Dacă ar trăi-o, ar re-cunoaște adevărul în mijlocul haitei de minciuni și nu ar încălca zilnic poruncile iubirii lui Hristos, pe care nu-L urmează, ci îl trădează.
Vocile care ar trebui să proclame trezirea urgentă la realitate, nu „trezirea în conștiință”, tac în cel mai josnic mod: acela al complicității și însoțirii colective spre prăpastia populismului în care colcăie, năclăit mereu de sânge, totalitarismul.


6 - august - 2026

