Stația de pompare a apei pentru răcire de la Kozlodui a fost construită într-un golf adânc, special amenajat. Proiectul s-a bazat pe date hidrologice adunate de-a lungul unui secol, ceea ce sporește rezistența mai mare la secetă comparativ cu Cernavodă.
În timp ce România a fost nevoită să oprească unitățile de la Cernavodă din cauza nivelului critic al apei, centrala din Bulgaria rămâne stabilă datorită bazinului adâncit artificial, unde apa se acumulează chiar și când debitul fluviului scade dramatic.
Apoi, la Kozlodui, apa din Dunăre nu intră în contact cu reactoarele, ci este folosită doar pentru a răci aburul din condensatoare. Dacă nivelul Dunării continuă să scadă în ritmul actual, experții estimează că unitățile 5 și 6 de la Kozlodui pot funcționa în siguranță toată luna august fără nicio reducere de capacitate.
Cernavodă își asigură apa de răcire prin Canalul Dunăre-Marea Neagră, printr-o priză de apă directă amplasată pe un canal de aducțiune. Pompele sunt fixe și dependente critic de menținerea unui anumit nivel minim al apei în acel canal de aducțiune.
Când debitul Dunării scade sub pragul critic, nivelul apei scade direct și în canalul de aducțiune. Dacă nivelul coboară prea mult, pompele de la Cernavodă riscă să sufere fenomenul de cavitație, să tragă aer în loc de apă, sau să nu poată asigura debitul uriaș necesar răcirii condensatoarelor.
În plus, Cernavodă a fost proiectată ca un nod hidrotehnic uriaș. Priza de apă nu alimentează doar centrala, ci și Canalul Dunăre-Marea Neagră, sistemele de irigații din Dobrogea și apa potabilă pentru Constanța. Când s-a proiectat complexul, inginerii au trebuit să echilibreze toate aceste nevoi stringente.
––––
Anne-Louis Girodet de Roussy-Trioson, Potopul lui Noe, Luvru, Paris
6 - august - 2026
