În anul 2004, Statele Unite au acordat Marocului statutul de Major Non-NATO Ally (MNNA), care oferă țării accesul la tehnologie militară americană de vârf și antrenamente comune, fiind un echivalent funcțional al cooperării NATO, dar fără obligația de apărare reciprocă din Articolul 5.
În 2016, Marocul a aderat la Platforma de Interoperabilitate a NATO, ceea ce înseamnă că armata marocană este dotată și instruită după standardele tehnice stricte ale alianței atlantice, putând acționa oricând cot la cot cu trupele NATO în teatrele de operațiuni.
Orice discuție informală despre o apropiere excesivă a Marocului de structurile euro-atlantice a generat mereu tensiuni diplomatice. Spania urmărește cu atenție această relație din cauza disputelor istorice privind exclavele Ceuta și Melilla.
Datorită Statutului de Aliat Major Non-NATO (MNNA), Marocul este unul dintre cei mai mari beneficiari globali ai programului Excess Defense Articles (EDA). SUA îi oferă prioritate absolută la livrarea de armament excedentar retras din uzul armatei americane,
precum tancuri M1A1 Abrams sau vehicule de infanterie Bradley, adesea sub formă de granturi sau la prețuri extrem de reduse, necesitând doar acoperirea costurilor de recondiționare.
Statutul MNNA permite Marocului să acceseze fonduri prin Foreign Military Financing (FMF) și să beneficieze de garanții guvernamentale americane pentru credite bancare private. Acest mecanism îi permite Rabatului să finanțeze contracte masive de miliarde de dolari fără a bloca instantaneu bugetul național.
Companii gigant precum Lockheed Martin și Northrop Grumman transferă date tehnice specifice în Maroc. Astfel, inginerii marocani asamblează local componente pentru radarul avansat AESA și sisteme de război electronic, punând bazele unei industrii militare autohtone.
Marocul are dreptul legal de a găzdui pe teritoriul său stocuri de armament de rezervă deținute de Pentagon. În caz de război sau criză regională majoră, aceste rezerve pot fi transferate rapid și legal către forțele marocane printr-o procedură de urgență accelerată.
Anual, în regiunea Tan-Tan din sudul regatului se desfășoară African Lion, cel mai mare exercițiu militar organizat de Comandamentul Statelor Unite pentru Africa (AFRICOM) în parteneriat cu Forțele Armate Regale ale Marocului.
În cadrul manevrelor din poligonul Cap Draa, armata SUA folosește exercițiile pentru a integra sisteme de robotică și inteligență artificială pentru comanda operațiunilor și noi metode digitale de război adaptate amenințărilor moderne.
Aici au fost testate muniții de precizie cu rază lungă de acțiune (LRPM). Marocul a fost selectat ca un hub strategic unde trupele americane și aliate se antrenează în tactici de luptă terestră, bombardamente aeriene, manevre de artilerie și combaterea dronelor.
Armata SUA nu deține încă nicio bază aeriană sau navală autonomă în regat. Toate facilitățile majore folosite în trecut precum baza aeriană Ben Guerir au fost predate integral Forțelor Armate Regale ale Marocului cu decenii în urmă.
Trupele americane au însă dreptul de a folosi temporar porturile, aerodromurile și poligoanele marocane, precum Cap Draa din Tan-Tan, pentru reaprovizionare, tranzit și exerciții.
În iulie 2026, AFRICOM și Marocul au semnat un acord istoric pentru crearea AMTEC (Africa Multidomain Training and Experimentation Center), care va fi amplasat la Tan-Tan și va include o academie de drone și un centru de inovare.
Toate aceste elemente cumulate oferă Marocului o superioritate tehnologică rapidă în regiune, un aspect care îngrijorează constant vecinii săi direcți, Spania și Algeria.
În timp ce Statele Unite privesc Marocul ca pe un aliat geopolitic de elită, Spania privește Marocul ca pe un partener obligatoriu pentru securitatea frontierelor, dar și ca pe o potențială amenințare directă la suveranitatea sa teritorială.
Exclavele spaniole din nordul Africii, Ceuta și Melilla, precum și Insulele Canare, sunt revendicate istoric de Maroc. Spania nu poate semna un tratat de alianță militară profundă cu un stat care îi contestă granițele naționale.
Insulele Canare și exclavele Ceuta și Melilla se află într-o zonă gri a Articolului 5 din Tratatul NATO, care protejează strict doar teritoriul european și insulele din Atlanticul de Nord. Prin urmare, Spania trebuie să își mențină o postură de descurajare militară în fața Marocului, un lucru complet opus strategiei de cooperare totală a SUA.
–––––
John Trumbull, Ieșirea în forță a garnizoanei din Gibraltar, Metropolitan Museum of Art, New York
6 - august - 2026
