Astăzi am avut neșansa să ajung la Urgențe, la Spitalul Județean Galați, cu o problemă oftalmologică — posibilă leziune la ochi sau corp străin, nu știu, căci am vărsat un pahar cu lacrimi și niște dureri pe care încă nu le știam. Am încercat să rezolv problema acasă: picături, ser fiziologic, tratament recomandat de farmacie. Degeaba. Ochiul s-a umflat, durerea devenise insuportabilă, nu-l mai puteam ține deschis și am ajuns, în final, la Urgențe. Ce am primit în schimb? Nepăsare, aroganță și bătaie de joc.
Nu am fost luată nici măcar în evidență. Nu mi s-a făcut fișă. Nu am fost triajată. Nimic. Ce consult, ce evaluare medicală a stării generale, ce diagnostic, ce tratament?…. Vise! În schimb, aproximativ 4 asistente și o doctoriță discutau relaxate despre bârfe și probleme din oraș, în timp ce holul era plin de oameni care așteptau fără să știe dacă îi vede cineva vreodată.
Printre ei, un om cu ochiul umflat „cât ceapa” se ruga și el să fie consultat. Răspunsul? „Stați la rând.” Care rând? Pentru că nimeni nu era măcar înregistrat.
Doamna doctor — fără nume, pentru că nu s-a recomandat, deși am mai avut interacțiuni cu dânsa — a considerat oportun să îmi explice că nu este o urgență „dacă nu mi-a ieșit ochiul din orbită”. Acesta este nivelul de profesionalism și empatie dintr-un spital județean în 2026. Mai mult, ni s-a spus că nu există oftalmolog de gardă și că „poate diseară se uită o asistentă dacă ajunge pe secție”.
Și nu este prima dată. În trecut am mai ajuns la același spital și am aflat că „nu există” nici gastroenterolog, nici cardiolog. Practic, la Spitalul Județean Galați ai toate șansele să afli că specialistul de care ai nevoie lipsește exact când sănătatea ta devine urgentă.
Dar, în schimb, Consiliul Județean Galați se laudă constant cu investiții, modernizări, aparatură și „resursă umană”. Extraordinar. Pentru că în realitate, pacienții sunt tratați ca niște inconveniente care deranjează personalul din conversații.
Și toate astea în timp ce noi plătim lunar contribuții uriașe la sănătate din salarii. Muncim, plătim taxe și contribuții obligatorii ani întregi, iar când ajungem într-o urgență reală, suntem tratați ca niște cerșetori care deranjează sistemul. În ritmul ăsta, mai bine ni s-ar returna banii opriți pentru sănătate și ne-am trata direct la privat, unde măcar cineva te ia în evidență și îți vorbește ca unui om.
Nu lipsa aparaturii sperie oamenii în spitalele din România. Ci lipsa de responsabilitate. Lipsa de respect. Și normalizarea unei nepăsări revoltătoare față de oameni aflați în suferință.
Iar dacă într-un serviciu de urgență nu ești măcar luat în evidență, atunci nu mai vorbim despre un sistem medical funcțional, ci despre o loterie în care speri să nu fii următorul ignorat.
6 - august - 2026
