Circulară către primarii comunelor rurale (1908)
„Domnule Primar,
Legea pentru înfiinţarea monopolului cârciumilor în comunele rurale este promulgată. Cu începere de la 1 mai dreptul de a ţine cârciumă în comunele rurale este proprietatea comunei. Comuna are să se folosească de tot venitul din arendarea cârciumelor şi d-voastră aveţi să supravegheaţi foarte de aproape chipul cum ele se ţin de arendaşi şi să înfrânaţi şi să pedepsiţi beţia întocmai după cum se arată în lege. Prima lucrare la care trebuie să păşiţi de îndată este să hotărâţi în consiliul comunal câte cârciumi trebuie să rămână în satele şi cătunele care alcătuiesc comuna d-voastră. Pentru aceasta vă veţi conforma art. 7 al legii. Pentru orice sat cuprinzând cel puţin 150 de locuitori, capi de familie, veţi păstra o singură cârciumă. Dacă satul este mai mare şi are până la 299 capi de familie, rămâne tot o cârciumă. Numai dacă satul ajunge la 300 capi de familie sau mai mult, se lasă o a doua cârciumă. Dacă satul este de 450 capi de familie se lasă o a treia cârciumă şi aşa mai departe, la fiecare 150 capi de familie o cârciumă. Dacă satul este mai mic de 150 capi de familie, până la cel mai puţin 50, se poate lăsa o cârciumă cu tot felul de băuturi, însă numai în cazul când cârciuma din acest sat ar fi la o depărtare de 5 kilometri de alt sat mai mare, în care se găseşte o cârciumă cu tot felul de băuturi. Dacă depărtarea de alt sat e mai mică de 5 kilometri, tot se poate lăsa o cârciumă, însă numai cu vin şi cu bere, sau cu una din aceste două, în nici un caz cu rachiu, cu ţuică sau cu alte băuturi alcoolice. Chiar în sate şi cătune mai mici de 50 capi de familie se pot lăsă o cârciumă, însă numai cu vin şi cu bere, nici cu rachiu, nici cu ţuică şi altele. Vă veţi ţine, d-le primar, foarte de aproape de aceste dispoziţiuni, căci în caz contrar veţi fi pedepsit, d-voastră şi membrii consiliului comunal, în conformitate cu art. 12 din legea monopolului cârciumelor. Deciziunea d-voastră şi a consiliului comunal, în ceea ce priveşte numărul cârciumelor ce se vor păstra în comună, trebuie să fie luată până cel mai târziu la 20 martie, deoarece în primele zile a lui aprilie trebuie să ţineţi licitaţiuni pentru darea cârciumelor în arendă, iar la 1 mai legea să fie aplicată în toată ţara. După fixarea numărului cârciumelor veţi constata, conform art. 15, care sunt cârciumarii aflători în comună care întrunesc condiţiunile art. 23. Femeile nu mai pot ţine cârciumi. Cârciumarul trebue să fie cetăţean român, să ştie carte, să aibă vârstă de cel puţin 25 ani, să fie căsătorit, să fie cunoscut ca om cu purtări bune, fără viţii şi să nu se afle vreunul din cazurile următoare prevăzute în legea licenţelor, şi anume: să nu fie pus sub interdicţie, să nu fi fost condamnat la o pedeapsă criminală, să nu fi fost condamnat la o pedeapsă corecţională pentru următoarele delicte: fals, furt, înşelăciune, abuz de încredere, mărturie mincinoasă, atentat la bunele moravuri, mituire, delapidare de bani publici, tăinuire, contrabandă, să nu fie falit nereabilitat, să nu ţină sau să fi ţinut casă de prostituţiune. Numai cârciumarii care întrunesc aceste condiţiuni vor putea lua parte la licitaţiune pentru arendarea cârciumelor.”
Sursa: Albina, An XI, Nr 26, 30 martie 1908
Sursa ilustratie: Veselia, An XI, Nr 45, 7 noiembrie 1903
6 - august - 2026
