Venea din Iviria sau Iberia Caucaziană, nume dat de geografii greci și romani regiunii centrale a Caucazului. Denumirea nativă a ținutului folosită de autohtoni încă din străvechime, este Kartli. De aici, numele oficial de astăzi al Georgiei, Sakartvelo.
Numele său de mirean a fost Andrei, iar după tunderea în monahism a primit numele de Antim. Se semna cel mai adesea „Smeritul între ieromonahi, Antim Ivireanul, tipograful” sau, simplu, „Antim Ivireanul”. Pe unele ediții speciale sau manuscrise, își trecea numele folosind alfabetul georgian – ანთიმოზ ივერიელი – Antimoz Iverieli.
Emblema sa grafică era un melc care urcă spre o stea, ghidat de o rază de lumină, simbol al smereniei și stăruinței, care apare pe pisania Mănăstirii Antim și pe frontispiciul cărților tipărite sub îndrumarea lui.
În tinerețe, a fost luat în robie de către turci în timpul unei invazii otomane în ținutul său natal. A fost răscumpărat prin intermediul Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol sau al Patriarhului Dositei al Ierusalimului.
Înainte de a ajunge în Țara Românească, a trăit câțiva ani în libertate în cartierul Fanar, unde și-a perfecționat abilitățile de gravor, caligraf și poliglot. Răscumpărarea unui rob creștin educat costa între 100 și 300 de galbeni, adică prețul unei case mari sau al unei turme de vite.
A fost adus de Constantin Brâncoveanu în Țara Românească, pentru a pune bazele tipografiilor domnești. La sosire nu cunoștea limba română, dar a învățat-o atât de temeinic, încât a devenit unul dintre cei mai iscusiți grămătici ai tainelor ei, prin traducerile și predicile sale cunoscute sub numele de Didahii.
Pe lângă georgiană, vorbea fluent greaca, slavona, araba și turca otomană. A înființat și coordonat activitatea din tipografiile din București, Snagov, Târgoviște și Râmnic. A fost cel mai prolific meșter tipograf al culturii noastre medievale târzii, tipărind în total 64 de cărți:
24 în românește, printre care Noul Testament și Psaltirea, impunând definitiv limba română în biserică și uniformizând normele limbii literare; 30 în greacă destinate întregului Orient creștin; două în slavonă și opt ediții bilingve, slavo-române, greco-române și greco-arabe, cele din urmă fiind primele cărți din lume cu caractere arabe destinate creștinilor ortodocși din Orient:
Liturghierul greco-arab, întocmit în tiparnița Mănăstirii Snagov în 1701 și Ceaslovul greco-arab imprimat în Tipografia Domnească din București în 1702. Ambele cărți au fost comandate de patriarhul Antiohiei, Atanasie Dabbas, și finanțate de Constantin Brâncoveanu.
Caracterele arabe au fost turnate și sculptate personal de Antim Ivireanul. În 1705, Brâncoveanu și Antim i-au dăruit patriarhului Atanasie utilajele și literele arabe necesare pentru ca acesta să înființeze prima tipografie din Siria, în Alep.
L-a trimis la Tbilisi pe unul dintre cei mai buni ucenici ai săi, pe Mihai Iștvanovici, împreună cu utilaje și caractere georgiene gravate la București. În anul 1709, s-a tipărit primul Evangheliar în limba georgiană și s-a pus bazele primei tipografii din Iberia Caucaziană.
A intrat în conflict cu domnul Nicolae Mavrocordat care l-a acuzat pe nedrept de trădare și de legături cu Imperiul Austriac. La presiunea turcilor, a fost caterisit din cinul arhieresc de mitropolit al Ungrovlahiei și condamnat la exil pe viață la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai.
În drumul spre Egipt, soldații otomani l-au ucis din ordinul sultanului, i-au tăiat trupul în bucăți și l-au aruncat în râu Tungia de lângă Adrianopol, în Rumelia. Grozăvia s-a petrecut într-o zi ca astăzi, pe 27 septembrie 1716.
–––
Daniel Codrescu, Viața, faptele și martiriul Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, frescă, clopotnița Mănăstirii Antim, București
1 - octombrie - 2026
