Există multe motive pentru care cineva ar plăti 1.000 de euro pe o carte. Poate fi o ediție rară, cu autograful autorului. Poate fi un volum vechi, păstrat cu grijă de generații. Sau poate fi o carte trecută în CV-ul unui politician român, pe care niște matematicieni încearcă de ani de zile să pună mâna.
Clotilde Armand a anunțat: „Ofer 1.000 de euro recompensă pentru un exemplar din cartea lui Sorin Grindeanu!”
Cartea se numește „Integrala Lebesgue-Radon în raport cu o măsură complexă”. A apărut, potrivit datelor prezentate de Clotilde Armand, în 2002, la Editura Ionescu, și a fost trecută în CV-ul lui Sorin Grindeanu. Titlul nu promite o lectură ușoară pentru o seară de duminică, dar asta nu i-a descurajat pe matematicienii care vor să vadă ce se află între coperți.
De fapt, tocmai acolo s-au împotmolit. Nu la integrală. La carte.
În 2021, 40 de matematicieni i-au cerut lui Grindeanu să pună exemplare la dispoziția Bibliotecii Naționale, pentru a putea fi consultate. Patruzeci de oameni care se ocupă cu probleme complicate au întâlnit una aparent foarte simplă: cum citești o carte pe care nu reușești să o găsești?
Sorin Grindeanu a arătat atunci un exemplar în fața camerelor și a spus că volumul există. A explicat și că l-a scris împreună cu un profesor de matematică, tatăl său. Numai că, pentru cei care doreau să studieze lucrarea, momentul a fost cam scurt. Au văzut cartea, dar nu au putut să o consulte.
E ca și cum ai merge la bibliotecă, iar bibliotecarul ți-ar arăta volumul de la distanță, după care l-ar lua înapoi și ți-ar spune că ai toate motivele să fii mulțumit: ai văzut că există.
Clotilde Armand susține că, în baza acestei cărți trecute în CV, Grindeanu ar fi beneficiat de sporuri salariale pe vremea când era asistent universitar. Dacă așa au stat lucrurile, cu atât mai firesc este ca volumul să poată fi consultat. Când o lucrare contribuie la obținerea unor beneficii profesionale, întrebările despre ea nu sunt un moft al unor curioși.
Acum, Clotilde Armand promite recompensa primei persoane care îi pune la dispoziție un exemplar autentic și complet. Banii vor fi acordați după verificarea și predarea volumului, care ar urma să fie donat unei biblioteci publice.
Nu vrea să-l închidă într-un seif. Nu vrea să-l păstreze pe noptieră. Vrea să-l ducă într-un loc în care orice om interesat să poată spune: „Bună ziua, aș dori să citesc această carte.”
Iar dacă cineva poate încheia căutarea fără să aștepte recompensa, acela este chiar autorul. Clotilde Armand îi transmite direct: „Donați un exemplar unei biblioteci publice și spuneți-ne unde îl putem citi.”
E o cerere atât de simplă, încât aproape că devine stânjenitoare. După ani de discuții, conferințe și întrebări, soluția ar putea încăpea într-o sacoșă: o carte dusă la bibliotecă.
Dacă lucrarea există și este completă, publicarea ei pentru consultare ar lămuri întrebările despre conținut. Matematicienii ar putea să o citească, Grindeanu ar putea închide subiectul, iar cei 1.000 de euro ar rămâne la Clotilde Armand.
Până atunci, România are o carte cunoscută de multă lume, despre care puțini pot spune ce scrie în ea. Are un autor care a prezentat-o camerelor și cititori care încă o caută.
Cum spune Clotilde Armand: „O carte trecută în CV ar trebui să aibă și cititori.”
Iar o carte pentru care s-au primit, potrivit afirmației sale, sporuri salariale ar trebui să aibă măcar un exemplar pe raft.
5 - noiembrie - 2026
