Despre intenţia rectorului Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, prof. univ. dr. ing. Puiu-Lucian Georgescu, de a lua în administrare şi exploatare lacul Brateş, am mai scris în Impact-est şi puteţi citi în arhiva online. Dar acum au apărut elemente noi, care scufundă din start acest grandoman proiect. Şi sunt două elemente esenţiale care fac din acest demers o utopie. Haideţi la drum !
Am consultat un specialist în materie, chestiune mai la îndemâna universitarilor, decât la îndemâna unui gazetar, şi am aflat ce cam ştiu mulţi pescari, darămite ingineri în acvacultură or în îmbunătăţiri funciare.
Lacul Brateş mai are puţin peste 2000 de metri pătraţi ca suprafaţă. Adică, 20 de milioane de metri pătraţi. Iar pentru ca lacul să poată fi populat cu peşte şi exploatat ca atare, încât să acopere necesarul consumului de peşte pe toată această regiune, trebuie făcută o decolmatare a lacului, care acum are o medie a adâncimilor de circa 50 de centimetri, rare fiind porţiunile în care apa ajunge la adâncimi spre un metru. Când un pescar intră în lac, se duce în mâl până la genunchi.
În această situaţie, de pe un metru pătrat de lac, treduie decolmatat prin excavare un metru cub de mâl. Asta înseamnă că trebuie extrase din lac 20 de milioane de metri cubi de mâl ! Cu ce utilaje şi cu ce costuri se poate face o astfel de operaţiune ? Câte autobasculante ar trebui pentru a căra această imensă cantitate de mâl ? Şi unde să fie dus acel mâl ? Păi dacă arunci în Dunărea maritimă 20 de milioane de metri cubi de astfel de reziduu, poţi să închizi fluviul pe această porţiune, începând cu Bara Sulina. Dar, oricum, ideea este exclusă, atâta vreme cât AFDJ draghează continuu tot acest sector al Dunării maritime, care pe timpul verii devine insular pe alocuri.
Tot specialiştii mi-au spus că este exclusă şi varianta cu pomparea a milioane de metri cubi de apă în lac, care este mărginit de un canal de irigaţii. Pe el este pompată apă din Dunăre, până în comuna Vânători, printr-o uriaşă staţie de pompare, care împinge apa la 100 de metri diferenţă de nivel. De aici, apa este pompată până în comuna Cudalbi, unde este ultima staţie de pompare. România începuse să construiască cel mai mare baraj de pământ din Europa, cu fonduri de la Banca Europeană de Investiţii (BEI). Asta în vremea lui Ceauşescu, când a fost costruită şi o cale ferată pentru transportul sutelor de milioane de metri cubi de pământ, pentru edificarea barajului de la Suhurlui-Rediu. Dar totul a fost furat şi distrus.
Scuze pentru paranteză. Deci, lacul Brateş aparţine de o entitate numită Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură (ANPA), iar digurile aparţin Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF). Şi fiindcă ANIF face faţă cu greu pompării necesarului de apă pentru irigaţii, mai ales că mereu este secetă, niciodată nu va putea să pompeze apă din Dunăre în Brateş, căci s-ar distruge digurile. Sau ar trebui făcută o supraînălţare a cestora, pe o lungime de 10 kilometri. Caz în care ar fi necesar un sistem propriu de pompare din Dunăre şi din Prut, în lac, dar asta înseamnă investiţii pe care nimeni n-a fost curios să le evalueze.
Al doilea motiv, care e mai scump decât banii şi decât toate de ne ustură până în esenţa naţională, este lipsa de studenţi la Facultatea de Şitiinţa şi Ingineria Alimentelor (FSIA), cea mai veche facultate din ţară cu astfel de profil, din cadrul aceleiaşi UDJ. Ramura piscicultură şi acvacultură sunt umbre şterse la ce a reprezentat înainte de 1989 acest domeniu, când studenţii din anii terminali făceau practică pe navele de pescuit maritim şi oceanic şi umblau prin zona grupurilor de insule Canare şi Baleare ca pe strada Domnească !
Subiectul rămâne deschis pentru toţi cei care se pricep şi au legătură cu el.
17 - februarie - 2023
