În mai toate cimitirele din ţară, ale marilor municipii reşedinţă de judeţ, există amenajări de excepţie, monumente şi biserici, morminte ce sunt adevărate comori istorice, de artă şi cult, ce fac ca aceste lăcaşuri sfinte în care sunt îngropaţi moşii şi strămoşii noştri să fie adevărate sanctuare, puncte de reper într-o comunitate.
La noi, la Galaţi, cimitirul Eternitatea, amplasat în zona centrală, pe Bulevardul Coşbuc, cel mai vechi şi cunoscut de locuitorii urbei, nici vorbă să se ridice la nivelul altora din ţară, prin nepunerea în valoare a monumentelor, prin mizeria, degradarea, vagabondajul, furturile, şmenurile şi tot angrenajul unei administraţii de adunătură, neprofesioniste, a unei subfinanţări cronice necesare bunei funcţionări a unui astfel de cimitir.
Cimitirul Eternitatea e plin de gunoaie, de bălării, de hârtii, de bidoane de plastic, de şobolani şi şerpi la vedere, ziua în amiaza mare. În cimitirul acesta al nostru în care trebuie să păşeşti cu pioşenie, nu s-a mai refăcut, nu s-a mai reparat, nu s-a mai asfaltat sau pietruit o alee de ani şi ani de zile. Totul e împietrit în nesimţire şi în uitare, în neglijenţă, ca o bătaie de joc ce nu are scuză. Aveţi curiozitatea, voi, cei din administraţie şi mergeţi printre morminte, de la un capăt la altul al cimitirului şi o să aveţi o revelaţie, în care dacă nu crezi e bine să pui mâna pe un aparat de fotografiat să imortalizezi, că e greu de altfel a crede că e posibil aşa ceva. Morminte părăsite, uitate de familii, morminte vandalizate, din care s-a furat tot ceea ce se putea fura, de la plăci de marmură la barele de inox sau fier, mânerele de la capace, felinarele de veghe, vazele pentru flori şi chiar crucile de pe morminte. Cineva ne spunea în timp ce ne documentam: „domnilor, nu vă mai miraţi, cimitirul acesta este precum oraşul, administraţia şi Primăria”.
Ne întâlnim cu o doamnă la un mormânt ce este însoţită de fiică şi care a venit special din Franţa, acolo unde locuieşte în prezent, pentru a vedea mormintele celor din familie care au plecat spre cele veşnice. Sunt oripilate, indignate, supărate, lăcrimează de necaz că au contractat lucrări de reamenajare şi înnobilare a mormintelor, acestea s-au executat, au fost recepţionate şi plătite corespunzător (şi de scump). Înainte de a pleca din ţară au trecut să mai aprindă lumânarea dintr-o candelă şi nu mică le-a fost mirarea când au constatat că jardinierele de marmură dispăruseră, lumânărarul, la fel, vasul pentru flori s-a evaporat şi el. Ce ruşine! Ce durere! Ce fel de oameni, stimaţi cititori, trăiesc printre noi?
Dar ce face firma de pază (cea care este prezentă şi abonată de ani de zile)? Ce face Poliţia Locală sau cei din Administraţia Cimitirului? Alo, Primăria, domnule Primar, unde sunt mult promisele (de pe vremea lui Nicolae) camere de înregistrări?! Au ajuns să aibă camere de înregistrări cimitirele din comune, iar noi aici la ditamai Galaţiul…?!? Dar ce vorbim noi, când pe aleea principală, acolo unde tronează „mausoleul” fostului ţigan bulibaşă, ridicat în bătaie de joc faţă de noi toţi, inclusiv Biserică (mausoleu ridicat prin grija, aprobarea, supravegherea mai marilor din Pe-se-de) ca mită şi troc electoral. Mai nou, s-a îngustat şi accesul pe carosabil, prin marcarea intrării în mausoleu cu nişte ditamai jardiniere construite special, montate în a crea spaţiu de parcare şi garare a maşinilor boanghinelor bazaţi, tatuaţi, cu lanţuri de aur, care au zalele precum la un lanţ pentru câine, urâţi, violenţi, tupeişti, cu scuipatul în colţul gurii, made in diaspora ţigănească românească, care a speriat Europa şi mai recent America.
Şi dacă nu ne credeţi, am realizat şi nişte fotografii, iar atunci când am întrebat „unde trebuie”, cum e posibil aşa ceva, am primit un răspuns halucinant, cum că nu au ce face „vin alegerile”. Hoo, măi golanilor de la Primărie, aţi ajuns de spurcaţi şi lăcaşurile acestea sfinte nouă, la care ne plângem morţii! Alo! Înalt Prea Sfinţia Ta, puneţi toiagul pe spinarea lor şi înmuiaţi-le un pic mai mult oasele, că doar aşa pot să înţeleagă necredincioşii şi nevolnicii aceştia înscăunaţi din greşeală de popor.
Ati omis ,,toileta publica ,,de tip turcesc sec xiv .