”Oribil.
Pe toate posturile de televiziune și radio nu auzi decât „Mica Unire”.
Oribil. Da, oribil.
Sintagma e repetată de zeci, sute de ori. Îți vine să-ți astupi urechile și s-o iei la goană de-a lungul străzilor, strigând:
„Opriți-vă, nemernicilor, profanați tot ce are mai sfânt o națiune!”
Nu există Mica Unire.
E o aberație.
Există Unirea Principatelor, un act major, prin care spiritul național
s-a trezit la deplină conștiință.
Unirea Principatelor a înfăptuit-o marea generație pașoptistă. Cea mai importantă generație de oameni politici pe care i-a avut România de la începuturile statalității sale și până în prezent. Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu și alții au pus bazele statului român.
După generația pașoptistă, care a înfăptuit Unirea Principatelor, a venit generația Junimii, care au înfăptuit din punct de vedere cultural ceea ce generația lui Kogălniceanu și Alecsandri a realizat din punct de vedere politic, diplomatic și administrativ.
Atunci au venit, apărând ca din neant, mari spirite și mari scriitori, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Slavici, Ion Luca Caragiale ș.a.
Ținând cont numai de aceste nume sacre ale culturii române cum poți folosi, fără să ți se strâmbe pe totdeauna gura, sintagma „Mica Unire”.
Ce sacrificiu a făcut Moldova pentru a fi categorisită astfel.
Huo!”