De multe ori mi-am pus o întrebare prostească!
De ce consideră partidele politice că au de-a face numai cu proşti? Oare pentru că, de fiecare dată, odată la patru sau cinci ani, vin călare pe cai vopsiţi în alb ca să mai trombonească încă o dată populimea cu drept de vot, cu aceleaşi minciuni, promisiuni cum le pituresc ei, şi care veşnic rămân nerezolvate. Prostul de rând, însă, le ia de bune, încă o dată şi tot aşa, contrându-se până la beligeranţă cu acei care nu-i împărtăşesc opinia. Metaforic aş putea continua aşa: am văzut în faţa blocului o maşină frumoasă, aspectuoasă, elegantă, specială, dar care nu avea, din păcate, decât o uşă! Aceea de la şofer. Cred că ideea s-a înţeles. Şoferul era, de fapt, primarul.
17 - mai - 2019
