O fostă colegă, acum la Vama Siret.
„Bă Adi, refugiaţii se pişă pe noi. Sunt zeci de voluntari care-i aşteaptă. Trec pe lângă ei şi nu-i interesează ajutorul. Au venit voluntari de pe la pensiuni, le-au gătit sarmale, acolo pe loc, Gulaş, le oferă apă, sucuri, cazare, transport… Adi, unul din 30 se opreşte să ia un pachet de provizii sau o farfurie de mâncare. La fel este şi la Siret, la fel este şi la Sighet. Dar, atenţie, ăşia care trec sunt cei care trec cu şpagă 600-700 de euro la vameşii ucraineni, care trec cu prioritate. Mai scapă şi cazuri sociale, dar majoritatea sunt oamenii care tre cu şpagă, oameni de 30-35 de ani, care n-ar avea voie. Ne răspund în zeflemeai «sunt cetăţean portughez». Pe ochiul meu sunt mai degrabă rakeţi. Treceau pe lângă noi şi pe lângă voluntari numai că nu ne scuipau. Îi aşteptau merţanele mai încolo. I-am filmat, dar nu ştiu dacă se vor difuza vreodată imaginile astea.
Am fost şi dincolo, ei bine acolo este DRAMĂ, Adi ESTE DRAMĂ! Mii de oameni obişnuiţi stau în frig şi aşteaptă să se apropie de vamă. Dar nu se apropie. Ei au fost bucuroşi de ajutoare. Ei nu au bani de şpagă la vameşi, care cică a crescut de la 6-700 la 1.500 de euro. Vorbeam cu un vameş român: «Acum aş vrea să fiu vameş ucranean. M-aş umple de bani». Toţi ştiu, dar nimeni nu spune nimic.
Şi mă mai oftică ceva. În afară de presa română nu este niciun CNN, BBC sau pwla mea TV-urile mondiale. Alea sunt la graniţa cu Polonia. Acolo nu merge cu şpaga. Pe CNN şi BBC nu-i interesează aspectele astea. Azi, din ce am văzut eu, cu ochii mei, 80% au fost dubioşi cei care au trecut graniţa. Doar câteva zeci de familii au trecut curat. Restul pwlimii stau în frig şi ninsoare dincolo de graniţă, fără corturi, fără adăpost. Stau ca vitele. Am văzut cum mulţi care stătuseră la aproape un kilometru de graniţă două zile fără să treacă, s-au întors la Cernăuţi. Şi-au băgat pwla. Nu vrei să ştii cât de fig e noaptea, iar ăşia care trec pe şpagă nici nu se uită la ceaiul cald. Îi aşteaptă un coktail într-un merţan luxos ceva mai în colo, probabil şi o pi#dă focoasă.
Corturile sunt pline, este adevărat, dar abia acum s-au umplut. Până ieri nu se apropia nimeni de ele. Apropo, La Sighet era, că a plecat enervat, un voluntar care a făcut un gulaş senzaţional. Mi-a zis, «Luaţi, domnişoară, că termin cazanul şi plec acasă. Altul nu mai fac…”
4 - martie - 2022
