fuseseră ca lumea, fuseseră pe terminate/ imagini, bliţuri, în dresuri deşirate/ eu mă voiam într-o armură/ liber şi ne-deschis, cu lacătul pe gură// să-i zic justiţiei precar de mult injustă/ că am mulţi bani şi că repar/ covrigării, buticuri, cârnăţării, zidari/ ce tencuiesc şi pudra de sub fuste// mereu nu am să tac, ştiu c-o să fiu/ mâncat cu pragmatism şi solidaritate/ degeaba scriu, vă ştiu, sunteţi uium/ aceeaşi simplă şi prea clară piele/ ce ne împinge şi separă a moarte şi a zidul fără ele// nu pentru voi o fac, ci doar să fiu pământ cu gura fără de pământ/ nu unde sunteţi voi, ci unde sunt!
16 - ianuarie - 2015
