logoImpact EST nr. 843 - 21.10.2020

De multe ori când lucrurile par prea simple, le rostogolesc, le amestec, le complic.

Vreau să ating cerul, inima, calmul din om .… Din sămânţa gândurilor, fac un pom imens, îl colorez pe crengi, rup frunze cu dor şi fac multe cărări. Apoi mă caţăr, mă ascund între ele, privind  în sus – caut stele, în jos – caut oameni.

Aştept să-mi treacă. Şi uneori vreau să cobor dar nu mai ştiu cum. Nu mai recunosc drumul şi proptelele cu seva vie pe care mi-am croşetat viaţa.

Uneori se întâmplă să mă zărească oameni  străini de mine. Şi îmi fac semn cu zâmbetul. Au intenţii bune. Alteori  trec pe sub pom chiar oameni care mă cunosc. Şi-mi strigă  să mă alătur lor şi să calc pământul din nou. Eu îi întreb cum aş putea face asta, iar ei îmi răspund: „simplu, cu paşi mici , uşor, limpede”.

Ajunsă în situaţia de a cere sfat şi de a primi răspuns, realizez că sunt prea singură, prea în mine, prea, prea, prea …. De acolo, de sus, pot să mă adun, să mă risipesc, să mă sperii. Am timp să o fac. Am închis banca într-o formă de vis ce mă macină încă. Mă dor rapoartele zilnice, mă doare lipsa unui timp dedicat altora, mă cutremură gândul că nu se va mai repeta.

Pomul meu a devenit clepsidra mea. Mâinile crengi, vorbele aidoma vântului şuierând mofturos şi afon, în viaţa pe jumătate viaţa, fără urmă de vrut, fără putere. Zilele lungi, nopţi cu vise haotice….

Eu mă caţăr în continuare, pentru că noaptea, senzaţiile şi simţurile ce au uitat dulceaţa somnului nasc alte şi alte crengi şi frunze, mai multe, dar …. din ce în ce mai departe…

Îmi amintesc – încă îmi amintesc –  că jos aveam prieteni, aveam sentimente, multă treabă, cimitire şi flori, praf de şters, covoare de spălat, o mamă, nepoţi şi un râs colorat. Oare m-am gândit prea mult? Am aşteptat prea îndelung cel mai bun sfat?  M-am revoltat  prea mult la fiecare sfat în parte? Prea multe şi adânci frici? Am agonizat prea mult în iubiri stinse demult şi renăscute în clipe de linişte?

Sunt în vârf, nu mai am unde urca, nu mai văd cum să cobor, cum să mă fac preş, să mă întind, să par mai înaltă. Sunt una cu pomul, cu crengile, cu frunzele, sângele meu e băutură apoasă, eu însămi sunt o frunză rătăcită  în coroana deasă, gata să cadă la prima adiere.

Şi totul devine deodată simplu. M-am/ le-am complicat.

Mai mult nu înseamnă mai bine.

Mai sus nu înseamnă mai sigur.

Prietenia nu te poate salva dacă nu ai încredere în tine, în prietenia însăşi.

Oamenii nu te pot înţelege dacă taci, te amesteci şi te ascunzi din calea lor.

Timpul nu e de partea ta niciodată.

Ploile nu mai aduc cald şi calm dacă tu ai rădăcina  stearpă.

Totul e simplu. Când nu le complicam de bunăvoie.

Oamenii sunt mai frumoşi decât florile şi iubirile sunt egale cu iubitul din noi. Dragostea e sămânţa vie. Iar cerul se atinge cu inima, nu cu gândul …

Gabriela FILIMON 24 - decembrie - 2014

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Cinema City redeschi

Orice se poate schimba în această perioadă, de aceea bucuria ...

Inspectorii ANAF Ant

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, ...

Galaţiul este ocoli

Autostrada şi calea ferată lungă de peste 2000 de kilometri, ...