logoImpact EST nr. 840 - 26.09.2020

După un festin de năuceală poetică întru lectura cărţii lui Gelu Ciorici-Şipote, recent apărută, intitulată „DIN CAUZA POEŢILOR DIN PREAJMĂ”, E ADEVĂRAT că eu, cu nestăpânită exaltare am exclamat: „Gelule, iată încă un poet care mai poate aduce poezia la masa valorii şi nu o lasă de izbelişte doar pe mâna infatuaţilor grafomani şi schizoizi, pe care, Topârceanu, la vremea lui, îi descria la modul : „ŞI SCRIE, SCRIE ŞI NIMIC NU ŞTERGE / AVÂND MEREU IMPRESIA CĂ MERGE”.

Cu destulă întârziere, Gelu şi-a intrat în minţi că este un glas distinct în poezia română aşa încât a reuşit să se îndure de sine şi să-şi ocrotească puii de strofe şi titluri cărora le-a acordat, de astă dată, toată atenţia, investind în ţinuta şi eleganţa acestor cărţi de lux care conţin şi 10 reproduceri foto ale unor „ sculpturi ale naturii”, încadrate pe fond negru lucios.

Dar nu s-ar putea spune că Gelu Ciorici-Şipote nu a fost luat în atenţie de către unii comentatori de prestigiu. Iată ce observă regretatul Nicolae – Paul Mihail în 1999, după apariţia volumului Carte de Muncă. Spre deosebire de alţi confraţi, autorul de faţă a ales calea cea mai anevoioasă: aceea de a nu minţi…. Se zugrăveşte pe sine dar nu fiindcă ceilalţi oameni îi sunt indiferenţi, ci pentru că introspecţia îi pare singura modalitate de a accede la adevărurile esenţiale.” (Sinaia 25 noiembrie 1999).

De asemenea, valorosul critic Daniel Cristea-Enache: „Fără ca mâna să-i tremure pe „detonatorul memoriei”, eul liric autorizează adevărata invazie a vieţii reale în domeniul, mai bine zis, în cadrul liricii. Autoreferenţială şi impregnată de estetica poeticului, fugind de livresc şi refugiindu-se în libertatea limbajului, lirica lui Gelu Ciorici – Şipote constituie un exemplu tipic pentru sensibilitatea poetică a acestor timpuri în care „desacralizarea scriiturii activată de post-modernism s-a transformat într-o veritabilă anarhie, fără a fi prin aceasta mai puţin producătoare de sens”. (revista Contemporanul – Ideea europeană – ianuarie 1987)

După o lectură atentă, s-au chiar o relectură, observ o cultură a paradoxului, a imaginaţiei pe conturul subiectului sau chiar al cuvântului – tocmai poate pentru a te întoarce la sintagmă să o re-iei obţinând o altă lumină vizată de însuşi poetul – şi aceasta este, să zic aşa „efectul Gelu”.

„Nu se poate să nu ne învingă dumnezeii cei de jos când e doar sus / El să iasă din icoane să ne strige: // nu v-am părăsit, de aia nu-s” (distilerii III – pag 25) sau: „păi adicătelea cum, cine nu e verb / silabă, onomatopee, substantiv comun / e-om, e-mail, e preşedinte imun // să nu răspundeţi, de-aia întreb!” (distilerii VI – pag 28) Am văzut, deci, încă o dată paradoxul Gelu-Şipotian (rămâne cititorilor să urmărească, pe parcurs, metodica sesizată anterior.)

Metaforica lui Gelu Ciorici – Şipote nu implică improprietăţi, cum li se întâmplă unora, ci aceasta este un surprinzătoare, autentică, plastică: „casa mea cu grinzi de liliac / beci în care alchimia curge picurat / azi e-un ieri prea mult îndepărtat / sunt satul rătăcit în mine ca un ac // eu nu mai sunt un cinci de stea / sunt astăzi podul cu pilon de nea // este în mine satul fără sat /…/şi lemnul meu se zbate între lemn şi liliac!”

Avem, deci, şi o viziune alotropică a elementelor naturii (viziuni de liliac – pag 39)

Iată şi un poem laconic, definitoriu pentru structura caracterială şi poetică a lui Gelu Ciorici – Şipote: „copilăria mea cu două capete: //unul luînd-o înaintea basmelor // altul // rămânând în urma vacilor” (legendă – pag 53)

Nu ştiu dacă am doar impresia că oamenii născuţi şi crescuţi în rural şi apoi deveniţi citadini dobândesc o dublă identitate, informaţională, analitică, sentimentală, creativă, faţă de structurile urbanistice – mai erudite, programatice şi mai puţin reflexive.

Dar, iată ce ne spune Gelu Şipote în poezia ”norocul la un loc”. „ de la naştere până la moarte se putea trăi într-o oră”, încheind poemul cu „mama ei de viaţă ziceam întorcându-ne pe jos 20 de kilometri / prin lanuri de porumb şi de răsărită / scuipam coaja neagră pe pământul negru, pe aerul negru / pe distanţa neagră, pe ce nu am văzut şi nu am mâncat / desigur negre (pag. 54 – 55)

Şi pentru că secţiunea a doua a volumului se numeşte carte de muncă, hai să-i dăm Cezarului ce este al Cezarului – Gelu: … o fi cuvântul lucru dar / se cuvine să pui peste viaţă moarte / fără nimic între coperţile cărţii de muncă?” (carte de muncă 2 – pag 58).

Iată şi nişte alesături din „carte de muncă IV” – „tu însinguratu-le / propriul tău menajer / tu ai iconit toate femeile / ele ţi-au lăsat amintiri / dresuri, papiote de aţă, nasturi, ruj pe oglindă … tu, poet din cauza poeţilor din preajmă // fii domnule înţelept ca ţăranul de tac-tu / umbră călcată pe inimă / şi împlineşte dracului şi tu odată / cei şapte ani de acasă” (pag 63- 64)

 

Notă: Cartea este expusă în librăria Donaris de pe str. Bălcescu, vizavi de bl. Albatros

Paul SÂN-PETRU 13 - iunie - 2014

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Fruntaşi în între

Dragi colegi, am vrut să dăm un semnal tuturor oamenilor ...

Buruiană Dorin se v

Unul din candidaţii la postul de primar al comunei Rediu ...

Familia liberală Ci

Audiată ca martor de DNA, Ciocan Elena se vrea primar, ...