Pictorul Neluş Oană, artist care în ziua de 7 iulie a împlinit frumoasa vârstă de 65 de ani, este originar din comuna Pechea, dar cu o carieră artistică în Australia. În ţară, a absolvit Facultatea de Stomatologie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca (1981). În anii studenţiei, chemarea către artă l-a condus spre pictorul Vasile Pop, cu care s-a împrietenit şi împreună cu colegul său Stelian Szabo, în prezent medic stomatolog la Gherla, a luat lecţii de desen şi pictură de la acesta. La terminarea facultăţii, a fost repartizat ca medic stomatolog la Galaţi, iar aici, timp de şapte ani, în paralel cu practicarea profesiei în care s-a specializat prin studii, a frecventat atelierul mult regretatului pictor Ioan Simion Mărculescu. În 1988 a emigrat în Insulele Canare din Spania şi un an mai târziu a ajuns în Australia, stabilindu-se la Melbourne. În acest oraş, pentru a-şi întreţine familia şi pe cei doi copii a practicat diferite munci (îngrijitor de bătrâni, curier), urmând şi studii artistice, astfel că în 1992 a absolvit Colegiul de Arte Vizuale (Moorabbin College of T.A.F.E.), după care s-a înscris şi a frecventat până în 1996 Melbourne Monash Univercity, secţia ceramică.
De-a lungul anilor şi-a organizat mai multe expoziţii personale: Glen Iris Arts Complex, Melbourne (1999); Collingwood Gallery, Melbourne (2002); Karlsruhe, Germania (2003); Galaţi, Muzeul de Istorie (2003); Whitesunday Art Gallery Canonvale, Nith QLD, one man show (2007); Muzeul de Artă Vizuală, Galaţi (2007); Galeriile de Artă „N. N. Tonitza”, Bârlad (2007); Tg. Mureş, Galeria de Artă Caffe Artemis (2008); Galeriile „Casa Artelor”, Cluj-Napoca (2008); Bucureşti, Centrul Cultural Metropolitan pentru Tineret (2009); Palatul Parlamentului, Sala „Constantin Brâncuşi” (2010, împreună cu Gheorghe Miron); Sydnei (2018). În acelaşi timp a participat la numeroase expoziţii de grup din Australia, Spania, Germania, S.U.A. şi chiar la unele Saloane ale Filialei Galaţi a U. A. P. R. În august 2007 a fost prezent la Tabăra Internaţională de Creaţie „Arta ca viaţă”, ediţia a IV-a, organizată de Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi. Lucrări ale sale se află în colecţii particulare şi publice din Europa, Canada, Australia şi America.
Pictura practicată de Neluş Oana este a unui artist care iubeşte natura, căruia îi place să străbată plaiurile montane sau acvatice ale ţării de adopţie, reţinând imagini ce încântă prin pitoresc, prin vegetaţia abundentă, prin imensitatea întinderilor de apă şi a cerurilor. Tablourile sale se impun de la prima vedere prin dimensiunile mari şi ancadramentul excepţional (rame masive, acoperite cu foiţă de aur), prin savoarea şi dărnicia cu care pictorul aşează pasta, prin formele simplificate (lucru deloc uşor de realizat pe suprafeţele plastice mari ale uleiurilor), prin linia viguroasă, trasată cu dezinvoltură. „Eu nu pictez, ne spunea artistul într-un scurt dialog avut cu prilejul vernisajului din 2003, de la Muzeul Judeţean de Istorie, ci lovesc”. Când afirma aceasta, el avea în vedere tocmai modul său de a picta, prin aşezarea pastei direct din tub sau prin răspândirea ei, cu cuţitul de paletă, cu pensula şi cu degetele în starturi groase, uneori cu pronunţate reliefuri. Dintre lucrările expuse atunci atrăgeau în mod deosebit atenţia cele intitulate „Lalelele mele”, „Flori – dramă I şi II”, „Natură moartă”, „Copaci în flăcări”, „Ibis în zbor”, „Melancolie cu floarea soarelui”. Culoarea, de tonalităţi de roşu, galben, verde, albastru, negru, este şocantă, puternică, în stilul picturii expresioniste, amintind de Van Gogh şi de pictorul australian John Perceval. Formele sunt înscrise grafic în pagină, prin linii groase sau subţiri, acestea din urmă fiind obţinute printr-o ţesătură de zgârieturi făcute pe suprafaţa proaspăt pictată. Într-o serie de alte tablouri („Lebăda neagră”, „Barca cea bătrână”, „Albatrosul”, „Cheiul bătrân”, „Flux”, „Păsări de baltă”), pictorul n-a uitat că aparţine unei ţări cu bogate tradiţii artistice şi atenţia lui s-a îndreptat în special către creaţia lui Ion Ţuculescu. Atât cromatica de intensă strălucire cât şi felul în care materia picturală acoperă suprafaţa plastică amintesc de opera acestui mare artist al României. Interesante prin aspectul lor decorativ, prin atmosfera de linişte pe care o degajă sunt şi tablourile cu imagini ale peisajului Munţilor Dandenong-Eucalipţi.
Expoziţia din 2007, de la Muzeul de Artă Vizuală, a confirmat vocaţia artistului pentru culoare, fervoarea cu care aşterne pasta din abundenţă, folosind tonuri pure, cu sonorităţi muzicale. Tematic, lucrările s-au diversificat, Neluş Oană apelând la memoria afectivă pentru a contura imagini ale locurilor natale sau inspirându-se din realitatea peisajului din Delta Dunării şi din Ţara de Sus. Am admirat atunci frumoase imagini campestre, lanuri de floarea-soarelui („La cositul fânului”, „Căsuţă de vis”, „Călătorie spre copilărie”, „Amintiri din copilărie cu tornadă sufletească”), secvenţe ale codrilor seculari ai Moldovei („Luminiş de basm”, „De treci codrii”, „Copaci de basm”), crâmpeie ale meleagurilor fermecătoare, cu fâneţe şi căpiţe ţuguiate ale Bucovinei („Vitraliu din Bucovina”), aspecte montane, ale Deltei Dunării sau Dobrogei ( „Râu de munte”, „Din Deltă”, „Peisaj dobrogean”, „Oglindire la Isaccea, „Furtună pe Dunăre”, „Baraj”). Multe lucrări au constituit un adevărat omagiu cromatic adus florilor („Lalelele sărbătoresc”, „Covor de flori”, „Floare pe scenă”, „Flori pentru tine”), artistul redându-le cu subtilitate prospeţimea şi fragilitatea carnală a lujerelor, petalelor şi corolelor. Alte tablouri au reprezentat metafore plastice, materializări iconice ale unor stări şi trăiri sufleteşti, echivalenţe plastice ale sentimentelor pictorului în diferite momente şi situaţii („Armonie pentru interior sufletesc”, „Sentiment de dragoste”, „Neliniştea inimii”, „Singurătate”, „Ţesătură de sentimente”).
În tot ceea ce aşterne pe suportul de pânză, Neluş Oană se exprimă într-un limbaj coerent, unitar, pictura lui cucereşte de la primul impact prin modernitatea formelor, prin vigoarea şi expresivitatea culorii, prin materia picturală aşezată în straturi groase, cu sonorităţi muzicale şi reliefuri pronunţate. Gamele calde sunt folosite alături de altele reci. Când subiectul este ecoul unor stări tensionate, a unor nelinişti sufleteşti, pasta este frământată, tumultuoasă, tuşele transcriu pe suport adevărate vârtejuri cromatice. Grafismele le obţine prin scrijelări în masa cromatică şi prin linii ce înscriu volumetric în spaţiu obiectele şi elementele componente ale compoziţiei.
Întâlnirea cu pictura lui Neluş Oană este întotdeauna un prilej de bucurie şi de mari satisfacţii estetice, iar prezenţa artistului la Galaţi în fiecare vacanţă de vară, dialogurile purtate ne determină să-l iubim şi mai mult şi să aşteptăm ca tablourile sale să populeze simezele galeriilor şi muzeelor.
La împlinirea celor 65 de ani de viaţă, îi urăm multă sănătate, inspiraţie şi împliniri artistice pe măsura înălţimii gândului!
