logoImpact EST nr. 845 - 30.10.2020

DOMNULE PROCUROR GENERAL,

subsemnata Dumitru Gabriela – grefier la Serviciul Teritorial Galaţi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, formulez prezenta sesizare împotriva procurorului şef al Serviciului Teritorial Galaţi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, pentru:

 

HĂRŢUIRE SEXUALĂ

 

Îmi întemeiez sesizarea pe următoarele motive:

– Existenţa antecedentelor, prin săvârşirea unei fapte similare în 2009, constând în chemări telefonice repetate în afara orelor de program, nemotivate din puncte de vedere profesional, care mi-au afectat la vremea respectivă şi viaţa de familie, cât şi repetate invitaţii în biroul acestuia pentru lămurirea unor situaţii de rutină foarte simple pe care chiar un procuror stagiar le poate rezolva;

– Aluzii la comportamentul neprincipial al unei grefiere şefe de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în relaţia cu şeful acesteia ca fiind un model de urmat de către un grefier şef;

– Solicitarea acestuia de a fi prezentă zilnic, în mod repetat, în biroul său fără un motiv anume sau pentru probleme care nu aveau legătură directă cu activitatea profesională ori pentru lămurirea unor situaţii foarte simple de rutină;

– Relatări despre multiplele relaţii pe care le-a avut cu femei şi normalitatea unor astfel de relaţii;

– Invitaţii insistente de a dansa cu mine la unele evenimente deşi nu era nici spaţiul necesar unor astfel de activităţi, trăgându-mă efectiv de mână şi punându-mă astfel într-o situaţie penibilă faţă de colegii mei;

– Afişarea ostentativă, faţă de colectiv a unei aparente relaţii apropiate de prietenie cu mine în scopul de a mă obliga să răspund cu aceeaşi imagine;

– Încercarea de a oferi unele avantaje nelegale sau neprincipiale, gen zile libere fără înregistrarea acestora ca zile de concediu, pentru a avea un ascendent faţă de mine;

– Reproşuri privind nerespectarea atribuţiilor de serviciu prin depăşirea acestora, constând în tehnoredactarea declaraţiilor de martori, învinuiţi şi participarea la unele acţiuni de prindere în flagrant organizate în dosarele colegilor mei ofiţeri, Hâlcov Mihai şi Vasile Dorinel Marian în condiţiile în care se impunea urgentarea acestor activităţi şi la solicitarea procurorului de caz şi al ofiţerilor de poliţie;

– Manifestări de gelozie;

– Accentuarea unui astfel de comportament după anunţarea faptului că urmează să divorţez şi aluzii la faptul că nu este un familist convins aşa cum sunt alţi colegi poliţişti cu care m-a observat că mai discut şi glumesc uneori.

 

Viaţa de familie mi-a fost ireversibil afectată

În fapt,

în anul 2009, dl. Ivan Gheorghe a fost numit procuror şef al Serviciului Teritorial Galaţi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În această perioadă ţineam locul grefierului şef care se afla în concediu de creştere, deci, implicit, interacţionam cu acesta. Încă de la început am constatat că acesta avea o atitudine anormală în relaţia şef – subaltern.

Deşi la compartimentul grefă eram două colege, dl. procuror şef discuta exclusiv doar cu mine şi la toate evenimentele mă chema doar pe mine.

Acesta îmi solicita deseori lucrări la sfârşitul programului, forţându-mă astfel să rămân în afara orelor de program şi mă suna frecvent acasă fără a avea urgenţe şi, uneori, fără a fi legat de activitatea profesională, cerându-mi tot felul de informaţii cu caracter general ce puteau fi rezolvate şi a doua zi. Acest fapt mi-a afectat ireversibil viaţa de familie.

Toate aceste evenimente au culminat cu un apel telefonic la o oră destul de târzie de la comisarul Jirlăianu Silviu, despre care se ştia că este un apropiat al procurorului şef şi omul său de încredere.

Acesta mi-a spus ceva de genul: „Sări în cizme, că plecăm la Bucureşti”, fără a preciza care era rolul meu şi caracterul urgent.

Având în vedere caracterul anormal al acestei solicitări, l-am sunat pe dl. procuror şef şi i-am relatat despre cele întâmplate, iar acesta mi-a spus că era o glumă. Precizez că la acel moment dl. procuror şef mi-a dat de înţeles că ştia despre această glumă şi pentru că nu a avut nici o reacţie de reproş faţă de ofiţer am tras concluzia că a fost chiar ideea acestuia. Acest eveniment a declanşat o reacţie nervoasă din partea mea.

A doua zi am avut nişte discuţii aprinse pe tema reacţiei mele evidente de revoltă la asemenea glume, mai ales că îmi crease probleme acasă, şi am ameninţat că voi informa conducerea DNA cu privire la ce se întâmplă în Serviciul Teritorial Galaţi, întrucât mă simt hărţuită.

Despre acest eveniment au ştiut toţi colegii mei, dar mai ales d-na procuror Popescu Gabriela care a fost desemnată în mod special să lucreze cu mine în urma acuzaţiilor aduse procurorului şef.

Atitudinea acestuia a devenit una normală până în anul 2010 când am fost numită în funcţia de grefier şef, ca urmare a insistenţelor sale şi a faptului că nu o plăcea pe grefiera şefă care avea o constituţie fizică supraponderală.

 

La parangheliile din sediul DNA, Ghiţişor o voia doar pe Gabriela

 

În noua funcţie am început, cum era şi normal, să interacţionez din ce în ce mai mult cu acesta, iar acum cred că de fapt acesta a fost scopul numirii mele ca grefier şef, dar şi crearea unei justificări legale pentru solicitările acestuia de a fi cât mai des în prezenţa acestuia.

Am fost presată să mă prezint la examenul de grefier şef în urma şantajului emoţional exercitat de dl. procuror şef cu privire la iminenta concediere a grefierei şefe, în cazul în care nu acceptam propunerea sa.

Despre acest lucru m-am plâns la momentul susţinerii examenului pentru funcţia de grefier şef unei colege de la DNA Central – grefier Cristina Bâgu.

Am încercat la acel moment să nu iau în seamă aceste ieşiri ale procurorului şef pentru a evita o situaţie penibilă, atât în plan personal cât şi profesional.

Începând cu anul 2012 am început să am probleme în căsnicie şi aflând acest lucru, acesta s-a oferit, în repetate rânduri, să mă ajute atât financiar cât şi în alte moduri nespecificate, deşi am refuzat de fiecare dată.

La toate evenimentele organizate în cadrul serviciului dl. procuror şef a insistat să danseze cu mine, deşi nu era un context de aşa natură, şi m-a pus în situaţii jenante faţă de colegii mei întrucât mă trăgea efectiv de mână după ce mă avertiza încă de la începutul evenimentului că nu voi scăpa.

De fiecare dată eu am fost prima pe care o invita la dans şi abia după ce atitudinea mea de respingere devenea evidentă dl. procuror şef se retrăgea sau le invita pe colegele sale, d-ra Alexandru Diana ori pe d-na Popa, pentru a salva aparenţele.

Pentru a putea crea ocazia să danseze cu mine, d-l procuror şef i-a solicitat comisarului Jirlăianu Silviu să pună muzică la calculator, deşi toţi colegii comentau calitatea boxelor care determina distorsionarea muzicii, gusturile acestuia în materie şi situaţia penibilă, având în vedere că sub locaţia respectivă funcţiona un cabinet stomatologic

 

Iminenţa divorţului l-a întărit organic pe Ivan!

În luna februarie 2013 am adus la cunoştinţă domnului procuror şef că am introdus o acţiune pentru desfacerea căsătoriei, ca urmare a unor neînţelegeri avute cu soţul meu, care au condus la violenţă domestică asupra mea şi a celor doi copii aflaţi în întreţinere, şi că la data de 22.02.2013 am părăsit domiciliul.

Am comunicat acest lucru în eventualitatea în care soţul meu ar fi venit la locul de muncă şi ar fi încercat să ia legătura cu mine şi am solicitat în mod expres ca acesta să nu aibă acces până la biroul meu.

Începând cu acea dată am observat o schimbare de atitudine faţă de mine în sensul că domnul procuror şef mă chema şi mai des în biroul acestuia sub pretextul stabilirii circuitului documentelor primite la mapă deşi era o activitate de rutină pentru acesta iar atitudinea acestuia şi unele discuţii au devenit anormale în cadrul relaţiei şef – subaltern, fiind nevoită să pierd timp în biroul acestuia pentru a asculta şi alte aspecte decât cele profesionale.

Iniţial nu s-a manifestat direct în sens erotic sau sexual, mulţumindu-se să mă aibă în prezenţa sa cât mai mult timp şi să-mi facă complimente.

Această atitudine precaută şi de tatonare s-a datorat, probabil, şi evenimentelor petrecute în 2009, când am ameninţat că voi face plângere pentru hărţuire sexuală.

Am fost chemată, însă, din ce în ce mai des în biroul acestuia şi am observat că atunci când mă aflam acolo dl. procuror şef le-a sugerat ofiţerilor sau procurorilor, care încercau să intre pentru vreo problemă de serviciu, să revină mai târziu întrucât era ocupat. Acest lucru poate fi confirmat de toţi colegii mei care uneori manifestau o atitudine de reproş, întrucât considerau că din cauza mea nu-şi puteau rezolva urgenţele, deşi vina nu-mi aparţinea.

O astfel de situaţie penibilă s-a creat între mine şi d-na procuror Popescu Gabriela, în sensul că aceasta a cerut telefonic să fie primită pentru a purta o discuţie importantă şi a fost refuzată pe motiv că este ocupat.

Aceasta s-a interesat la compartimentul grefă despre persoana care se află în biroul procurorului şef şi după ce a aflat despre mine a comentat violent în colectiv atitudinea d-l Ivan Gheorghe, afirmând că are o relaţie mult prea apropiată de mine.

La un moment dat, dl. procuror şef a observat conflictul dintre mine şi d-na procuror Popescu Gabriela, dar nu a încercat o mediere a conflictului şi nici nu s-a interesat de motivul real al conflictului.

În schimb mi-a luat apărarea, fiind chiar protector faţă de mine şi a avut o reacţie dură faţă de d-na procuror, căreia i-a solicitat să mă lase în pace şi să-şi vadă de treabă.

I-am reproşat d-lui procuror şef faptul că a avut această ieşire şi i-am explicat că a lăsat o impresie greşită, lucru ce s-a şi întâmplat de altfel prin crearea impresiei în cadrul colectivului, că aş fi protejata şefului, atât d-na procuror Popescu Gabriela cât şi colegul acesteia, specialist Pleşa Valentin au comentat acestă situaţie prin unele birouri.

Iniţial nu am luat în seamă acest comportament, ci doar am crezut că era o reacţie umană la faptul că mă aflu în divorţ şi încerca să mă ajute în contextul în care d-na procuror a făcut nişte remarci maliţioase cu privire la situaţia mea personală.

Atitudinea procurorului şef a început să se schimbe atât de mult încât începuse să-mi reproşeze orice interacţiune cu ceilalţi colegi de sex masculin, manifestând gelozie.

În repetate rânduri mi-a reproşat faptul că tehnoredactez declaraţiile de martori şi învinuiţi în dosarele în care lucrează colegii mei, ofiţerii Hâlcov Mihai şi Vasile Dorinel Marian, şi că în acest fel îmi neglijez atribuţiile de grefier şef.

Acest lucru s-a întâmplat, însă, din motive obiective, motivat de faptul că una dintre colegele mele se afla frecvent în concediu medical, sau nu se descurca în anchetă.

În acest sens, la sfârşitul lunii ianuarie 2013, în urma unui denunţ, d-ra procuror Alexandru Diana a organizat o acţiune de prindere în flagrant ce s-a desfăşurat în municipiul Bucureşti.

Am participat la tehnoredactarea formelor de arestare, fiind de serviciu la evenimente de acest gen, în baza planificării personalului din compartimentul grefă.

După ce a aflat acest lucru, dl. procuror şef s-a enervat şi mi-a reproşat faptul că nu face parte din atribuţiile mele să particip la evenimente de acest gen, deşi până la acea dată nu a fost nici o problemă, chiar dl. procuror şef îmi solicita expres să particip eu.

Atitudinea d-lui procuror şef a fost motivată de faptul că dosarul era a celor doi colegi ofiţeri Hâlcov Mihai şi Vasile Dorinel Marian şi de relaţia de prietenie cu aceştia. Acest lucru poate fi confirmat atât de colegii mei ofiţeri, cât şi de d-ra procuror Alexandru Diana.

Nici de această dată nu am dat prea mare importanţă reproşurilor, deşi nu am înţeles atitudinea procurorului, întrucât dosarele cu arestaţi erau o prioritate în activitatea serviciului.

Ivan a devenit gelos pe ofiţerii Hâlcov şi Vasile

În fiecare dimineaţă ajungeam la serviciu în jurul orei de 07,30 pentru a pregăti lucrările în scopul realizării activităţilor din cursul zilei, şi în acest context am băut cafeaua, până la începerea programului oficial de lucru, cu cei doi colegi ofiţeri, Hâlcov Mihai şi Vasile Dorinel Marian, care mai rezolvau în acest timp şi problemele lor în legătură cu compartimentul grefă precum şi expedierea de faxuri, citări de persoane etc.

Acest aspect a fost observat de dl. comisar şef Stan Ionel, care şi-a declarat atracţia fizică faţă de mine, direct şi uneori în prezenţa colegului său, Vlad Iulian, numai că reacţia sa a fost doar o atitudine de invidie faţă de cei doi colegi şi respingerea acestora.

Dl. comisar şef l-a informat, bănuiesc, pe dl. procuror şef despre faptul că aceştia vin dimineaţa, beau cafea cu mine şi avem discuţii relaxate. Precizez că dl. procuror şef ajunge la sediul după ora 8,00 şi astfel nu avea cum să cunoască aceste detalii.

Deşi dl. procuror şef mi-a reproşat în nenumărate rânduri faptul că beau cafeaua cu cei doi colegi ofiţeri sau că le tehnoredactez lucrările, însă acesta nu le-a reproşat nimic acestora. Dacă îngrijorarea d-lui procuror şef era determinată de posibila afectare a programului de lucru şi de neîndeplinire a atribuţiilor de serviciu, atunci cu siguranţă le reproşa şi celor doi colegi ofiţeri şi dispunea măsuri în consecinţă.

Ulterior, atitudinea acestuia a culminat cu atenţionări, urmate de ameninţarea cu suportarea unor consecinţe nespecificate, în legătură cu relaţiile „mai strânse” pe care le am cu cei doi colegi ofiţeri.

Mi-a reproşat şi faptul că am râs la gumele comisarului şef Stan Ionel, despre care mi-a spus că este familist convins şi nu merită efortul (în sensul unei relaţii) şi a ţinut să precizeze că el a mai călcat strâmb în viaţă.

De asemenea, a început să mă caute personal prin biroul meu sau al celor doi colegi, probabil în vederea surprinderii mele în anumite situaţii compromiţătoare şi mi-a impus să nu mai beau dimineaţa cafeaua cu aceştia şi nici să nu mai iau masa în alt birou.

Frecvent mi-a spus să am grijă cu cine umblu şi pe unde mă duc în afara orelor de program, fără a specifica eventualitatea încălcării unor norme deontologice sau legale.

Despre toate aceste lucruri ştiau şi colegele mele de biroul Nistor Ana – Maria şi Bohuncanu Mădălina, cărora m-am plâns de nenumărate ori şi, la un moment dat, simţindu-mă hărţuită şi prinsă într-o situaţie fără ieşire, m-am plâns doamnei procuror Popescu Gabriela, căreia i-am relatat, pe scurt, prin ce treceam, solicitându-i un sfat.

 

Sursa: luju.ro

Nota Redacţiei: Titlul şi intertitlurile aparţin Redacţiei Impact-est.

Va urma

6 - ianuarie - 2014

One Response so far.

  1. Sire spune:

    Ba’ voi n-aveti ce face pe banii nostri?Va e gandul la … jegurilor cand noi stam si muncim de dimineata pana noaptea?

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Directoareasa DSP Ga

Medicul Liliana Moise a fost repusă, în luna iulie, 2020, ...

Directorul Oprea de

De fapt, la sacul cu care va încasa pensia specială, ...

Hahui e pe făraş,

În sfârşit, re-Primarul Ionuţ-Florin Pucheanu şi aparatul politic din spatele ...