logoImpact EST nr. 844 - 27.10.2020

palatul justitiei5737

Desigur, a te apăra în instanţă, adică a cere chemarea în judecată a oricui, atunci când crezi că libertatea lui a încălcat dreptul tău, e Constituţional, iar dacă nu ar fi stipulat în constituţiile democraţiilor, acestea ar fi şchioape. Dar, până la a aglomera instanţele de judecată, există alte şi alte modalităţi de a nu face dintr-un rău unul şi mai mare: adică să ne consumăm nervii, timpul, viaţa, banii, sănătatea şi mai ales iubirea, căci, de regulă, părţile, indiferent de soluţia dată de o instanţă, devin, din adversare, duşmane de moarte. Căci, indiferent cum ar cântări instanţele dreptatea, una dintre părţi va fi nemulţumită.
În ediţia de faţă vom începe un serial în care vom arăta că judecătorii sunt acum mai tineri, mai cu ştiinţă de carte, au auzit de CEDO şi nu mai pică la examenul de admitere în Institutul Naţional al Magistraturii din cauză că nu ştiu limba română. Fie şi natural, Justiţia s-a curăţat de îmbătrâniţii în rele, care au devenit judecători din jurişti consult de CAP şi cooperative meşteşugăreşti.
Desigur, vom trece în revistă şi un alt proces, care a creat un precedent periculos, dar care a inspirat-o pe judecătoarea Mihaela Neagu, fost preşedinte al Curţii de Apel Galaţi, care şi-a ataşat şi soţul grefier în acest proces, sperând că vor câştiga 250.000 de lei de la cronicarul acestui articol şi de la editorul Impact-est, SC Echidistant Pres SRL.
Atunci, printr-o complicitate securistică a DNA-ST Galaţi, pe care o vom devoala în ediţiile ce urmează, am fost condamnaţi la plata a 80.000 de lei, către o judecătoreasă din acelaşi Palat de pe Brăilei nr. 153, grupul format în jurul acaparării acestei sume ridicând scorul la aproape 100.000 de lei noi, adică un miliard de lei vechi.
În cele ce urmează, vom cita, fără să comentăm, din DECIZIA Nr. 145 din 19 ianuarie 2017, a Curţii de Apel Ploieşti, pasaje relevante, din punctul nostru de vedere, din dispozitivul sentinţei.

„Pe fondul cauzei,

Au arătat apelanţii că nu s-au avut în vedere credibilitatea justiţiei în ochii publicului pentru demersul jurnalistic, chiar pamfletar şi necesar avea ca unic şi esenţial scop restabilirea situaţiilor de credibilitate şi imparţialitate, ca şi de legalitate, a instanţelor, în faţa cetăţenilor şi nu neapărat, doar denigrarea celor doi reclamanţi.
Sub acest aspect nu s-a luat în considerare împrejurarea inadmisibilă că soţul preşedintei, în calitate de grefier, nu poate fi sancţionat pentru încălcarea obligaţiilor de serviciu de către soţie, împrejurare anormală, care generează o atmosferă de insatisfacţie, ca şi lipsă de fermitate şi de corectitudine, în situaţia de faţă.
A fost invocată şi încălcarea dreptului la apărare în mai multe privinţe, respectiv: nu a fost comunicat răspunsul la întâmpinarea pârâţilor, imposibilitatea de a combate pretenţiile doar declarate şi neprobate, încălcarea dispoziţiilor privind sarcina probei ce revine reclamanţilor, respingerea nemotivată a probatoriilor solicitate în apărare.
Împotriva aceleiaşi sentinţe, intimaţii Neagu Mihaela şi Neagu Florin Cosmin au declarat apel incident, solicitând schimbarea în parte a acesteia şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei de 250.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daunele  morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei lor, cu plata cheltuielilor de judecată.
Au făcut un amplu istoric al cauzei arătând că, în esenţă, criticile formulate vizează cuantumul despăgubirilor acordate de instanţă considerând că suma stabilită este disporporţionat de mică faţă de daunele morale suferite prin faptele pârâţilor.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. Art. 472, 478 alin. 5 Cod procedură civilă, art. 1349 şi 1373 Cod civil.
Prin decizia nr. 1835 din 29 septembrie 2016, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia I civilă, a admis apelul declarat de pârâţii SC Echidistant Pres SRL Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 292 pronunţată la data de 29 ianuarie 2016 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimaţii petenţi Neagu Mihaela şi Neagu Florin Cosmin, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată”.

Jurisprudenţa CEDO acceptă jurnalistului o doză de exagerare

„Apelul este însă fondat pe fondul cauzei, Curtea constatând, că, în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, reglementată de art. 1349 C.civ. în privind apelanţilor, pentru următoarele considerente:
Astfel, prima condiţie pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie presupune comiterea unei fapt ilicite, care constă în acţiunea sau inacţiunea prin care, încălcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparţine unei persoane.
Asupra dovedirii existenţei unei fapte ilicite, tribunalul a reţinut că fapta pârâţilor, ziarul şi redactorul-şef al acestuia, a constat în publicarea, în mod repetat, a unor afirmaţii nereale şi denigratoare cu privire la modalitatea în care s-a făcut angajarea reclamantului ca şi grefier, iniţial la judecătorie şi ulterior la Curtea de Apel Galaţi, natura delictuală a faptei fiind determinată nu numai de conţinutul ideilor exprimate, ci şi de folosirea abuzivă a dreptului de exprimare prin presă şi limbajul cu conotaţii vulgare, jignitoare, de natură a aduce atingere demnităţii şi reputaţiei reclamanţilor.
Tribunalul a admis că informaţiile prezentate erau de interes public, având în vedere funcţia îndeplinită de către reclamantă în cadrul unei instituţii publice, dar a considerat că pârâţii nu se bucură de protecţia art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nu au dovedit veridicitatea informaţiilor publicate în articolul incriminat, astfel încât nu se poate considera că a fost înlăturat caracterul ilicit al faptei.
În acest context, Curtea a menţionat că în jurisprudenţa CEDO în domeniul libertăţii de exprimare s-au conturat principiile de echitate care trebuie să echilibreze exercitarea libertăţii de exprimare cu limitele legale impuse de paragraful 2 al art. 10, Curtea calificând aria de acoperire a unor astfel de principii în legătură cu presa care nu trebuie să depăşească limitele impuse, printre altele pentru protecţia reputaţiei celorlalţi, dar care este totuşi obligată să comunice informaţii şi idei privind diferitele domenii de interes public.
Din distincţia pe care Curtea a realizat-o între fapte şi judecăţi de valoare se poate desprinde concluzia potrivit căreia persoanelor care afirmă fapte obiective li se poate, în mod legitim, cere să dovedească adevărul acestora, însă jurisprudenţa Curţii a făcut o aplicare nuanţată a acestui principiu şi, mai mult, a stabilit că acesta nu trebuie să fie singurul criteriu luat în considerare de instanţei, elementul determinant trebuind să fie buna credinţă a autorului afirmaţiilor care afectează reputaţia reclamantului.
În concluzie, atunci când elementele cazului vor permite să se tragă concluzia că ziaristul a urmărit să-şi îndeplinească cu bună credinţă sarcina de a informa opinia publică asupra unor chestiuni de interes public şi nu a fost determinat în demersul său de existenţa unei animozităţi personale sau de intenţia de a leza, în mod gratuit şi nejustificat, reputaţia unei persoane, suntem în prezenta unui demers jurnalistic legitim care trebuie să se bucure de protecţia oferită de art. 10 din Convenţie.
De asemenea, atunci când persoana acuzată de săvârşirea unui delict de presă nu poate dovedi întru totul exactitatea afirmaţiilor făcute, este necesară analiza atitudinii subiective a acestuia în raport atât cu adevărul afirmaţiilor sale, cât şi cu scopul demersului jurnalistic, verificând dacă a urmărit să informeze opinia publică asupra unor chestiuni de interes public, chiar dacă acestea implică uneori, în mod inerent, afectarea reputaţiei unei persoane sau a avut numai intenţia de a afecta în mod gratuit reputaţia acesteia (vezi cauza Cumpănă şi Mazăre contra României).
În cauza de faţă, Curtea apreciază că afirmaţiile pretins denigratoare au fost făcute în contextul abordării unui subiect de interes public, scopul fiind acela de a-i informa pe cititorii interesaţi de problemele sistemului judiciar din România, demersul său jurnalistic nefiind determinat de existenţa vreunui interes personal sau de intenţia de a leza imaginea reclamanţilor.
Apelanţii au susţinut că a existat o bază factuală rezonabilă, constând în situaţii şi împrejurări reale, pe care şi-au întemeiat criticile aduse sistemului judiciar, care a permis ascensiunea profesională rapidă a reclamantului dar şi existenţa unui posibil conflict de interese.
Curtea admite că articolele incrimitate sunt insinuante şi conţin o ironie a exprimării, însă în ceea ce-i priveşte pe jurnalişti, aceştia beneficiază de o protecţia mai largă a libertăţii de exprimare atât sub aspectul fondului, cât şi a formei. Jurisprudenţa CEDO le acceptă „recurgerea la o anume doză de exagerare, chiar de provocare.”

De la 250.000 de lei nemunciţi, respingerea acţiunii

„În aceste condiţii, Curtea a apreciat că articolele menţionate reprezintă un demers jurnalistic legitim, ce intră în sfera de protecţia a art. 10 din Convenţie şi care nu poate fi calificat drept un delict civil cauzator de prejudicii, cu atât mai mult cu cât în cauză reclamanţii nu au dovedit nici prejudiciul de imagine suferit, ocupând în continuare aceleaşi funcţii.
Prin urmare, Curtea, faţă de considerentele expuse, constatând că nu s-a dovedit săvârşirea unei fapte ilicite de natură a cauza un prejudiciu care să atragă necesitatea reparării acestuia prin plata unor despăgubiri morale, în baza art. 480 N.C.PC. a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 910 pronunţată la data de 29 martie 2016 Tribunalul Prahova a admis cererea de completare a sentinţei civile nr. 292/29.01.2016 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 7169/105/2015, formulată de petenţii Neagu Mihaela şi Neagu Florin – Cosmin, în sensul că a obligat pârâţii să înlăture din arhiva electronică a publicaţiei Impact est articolele „Hopa şi preşedinţa Curţii de Apel Galaţi”, „Preşedinta Neagu” şi „Justiţia de cumetrie made in Covurlui – mod de întrebuinţare”.
Împotriva acestei sentinţe, pârâţii SC Echidistant Pres SRL Galaţi şi Ciorici Gelu, au declarat apel criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, solicitând, în conformitate cu dispoziţiile art. 480 N.C.P.C., admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii de fond, iar în rejudecare respingerea acţiunii reclamanţilor ca fiind nefondată, având în vedere demersul jurnalistic, chiar pamfletar şi necesar, tocmai pentru a nu părea şi extrem de serioasă problema discutată, avea ca unic şi esenţial scop restabilirea situaţiilor de credibilitate şi imparţialitate, ca şi de legalitate, a instanţelor, în faţa cetăţenilor şi nu neapărat, doar denigrarea, reţinută de instanţa de fond, a celor doi reclamanţi.
Prin decizia nr. 1836 din 29 septembrie 2016, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 910 din 29 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, a schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins cererea privind obligaţia apelanţilor de a înlătura din arhiva electronică a publicaţiei Impact Est a articolelor „hopa şi preşedinta Curţii de Apel Galaţi”, Preşedinta Neagu şi „Justiţia de cumetrie made în Covurlui – mod de întrebuinţare”.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că solicitarea reclamanţilor ca pârâţii să înlăture din arhiva electronică a publicaţiei Impact Est, articolele „Hopa şi preşedinta Curţii de Apel Galaţi”, „Preşedinta Neagu” şi „Justiţia de cumetrie made in Covurlui – mod de întrebuinţare”, are un caracter accesoriu capătului de cerere principal constând în obligarea intimaţilor la plata de daune morale pentru prejudicierea imaginii lor publice.
A mai reţinut că întrucât capătul de cerere principal a fost respins prin admiterea apelului declarat de pârât, conform deciziei civile 1836 pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2016, constatându-se cu putere de lucru judecată că imaginea publică pârâţilor nu a fost afectată atunci şi capătul de cerere accesoriu va avea aceeaşi soluţie, în baza principiului accesorium sequitur principale.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis apelul în baza disp. Art. 480 Cod pr. Civilă, a schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins cererea privind obligaţia apelanţilor de a înlătura din arhiva electronică a publicaţiei Impact Est a articolelor „Hopa şi preşedinta Curţii de Apel Galaţi”, „Preşedinta Neagu” şi „Justiţia de cumetrie made in Covurlui – mod de întrebuinţare”.
Ambele hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, respectiv deciziile nr. 1835 şi 1836 au fost atacate cu contestaţie în anulare, şi, prin decizia nr. 2698 din 8 decembrie 2016, Curtea, a admis contestaţia şi a dispus anularea deciziilor nr. 1835 şi 1836 din 29.09.2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat că în conformitate cu art. 503 alin. 2 pct. 4 NCPC, text de lege pe baza căruia contestatorii şi-au întemeiat prezenta contestaţie în anulare, hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia din recursurile declarate în cauză, iar potrivit alin. 3 al aceluiaşi text, dispoziţiile menţionate se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Verificând actele şi lucrările dosarelor în care s-au pronunţat cele două decizii, Curtea a reţinut că la data de 27.05.2016 intimaţii Neagu Mihaela şi Neagu Florin Cosmin – contestatorii din prezenta cauză – au depus în dosarul nr. 7169/105/2015 o întâmpinare şi apel incident faţă de apelul declarat în cauză, apel incident asupra căruia instanţa de apel nu s-a pronunţat în cauza dedusă judecăţii.”
Va urma

A consemnat Gelu CIORICI 10 - martie - 2017

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Persoană trimisă

Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a ...

Farmaciile şi fieru

În două ediţii la rând am publicat TOP 2019, alcătuit ...