logoImpact EST nr. 843 - 21.10.2020

cristian caldararu(Spre ştiinţă d-lui director de muzeu Cristian Căldăraru)

Citind o notiţă în ziarul dvs., am aflat că la un muzeu al comunismului din Galaţi s-a deschis o secţie cu exponate reprezentând ordine şi medalii din regimul comunist. Am mers să vizitez muzeul, dorind să văd minunea asta: adică cum Dumnezeu este posibil ca în Galaţiul nostru, roşu-roşu, de 26 de ani, să se deschidă şi încă în premieră, un asemenea locaş?!

Şi chiar am dat peste o minune! Deşi nu am cunoştinţe de specialitate despre cum trebuie să fie organizat un muzeu, îndrăznesc să afirm că un muzeu ar trebui să descrie, prin exponate şi explicaţii, realitatea dintr-o anumită perioadă,  axat pe tematica căreia îi este dedicat. Adică, în cazul de faţă, dacă acest locaş se numeşte „Muzeul de Istorie Paul Păltănea”, prima mea curiozitate a fost să aflu amănunte despre persoana a cărei nume a stat la baza denumirii muzeului. Ei bine, nu am aflat nimic în modul în care mă gândesc că ar fi trebuit să aflu. Pentru că totuşi, la intrare, într-o vitrină, se află expusă o broşură dedicată personajului respectiv şi pe copertă mai era precizat faptul că făcuse şase ani de puşcărie. Broşura costă şase lei şi, probabil că citind-o a-şi fi aflat câte ceva despre personajul respectiv. Neavând suma respectivă a rămas să presupunm că domnul Paul Păltănea a făcut puşcărie ori ca dizident politic înainte sau după anul 1945, ori ca infractor de drept comun.

Manipularea prin omisiune continuă: statuile marilor lideri comunişti

…sunt expuse doar pentru a informa numai despre calitatea artistică a sculpturilor, pe specialiştii în domeniu sau despre cât erau de frumoşi sau urâţi dictatorii pentru profanii în alte sculpturii, din moment ce nu sunt însoţite de prezentarea chiar sumară, a isprăvilor lor.

Doar despre Gheorghiu-Dej se povesteşte pe scurt despre activitatea şi viaţa sa, fără să se amintească, măcar din motive de patriotism local, faptul că a trăit şi la Galaţi un timp. De asemenea, ar fi fost bine să se precizeze ce oameni au fost arestaţi, întemniţaţi sau deportaţi în timpul regimului său. Pentru că un om neinformat sau prost informat poate foarte bine să rămână la convingerea că au fost arestaţi, întemniţaţi sau deportaţi numai legionarii, fasciştii şi criminalii. Or fi fost pedepsiţi astfel şi aceştia, şi a fost un lucru bun, dar interesant de precizat ar fi fost faptul că pe lângă aceştia au fost distruşi fizic oamenii care au avut îndrăzneala de a gândi altfel decât comuniştii, oameni care au avut îndrăzneala de a-şi face din munca lor cinstită o casă mai acătării, oameni care au avut îndrăzneala de a avea alte convingeri religioase decât cele agreate de comunişti etc.

Astfel de persoane, precum şi oameni deposedaţi de casele lor au fost în mod sigur şi în zona noastră, şi consider că ar fi fost corect să-i aflu vizitând acest muzeu. Fiind în vârstă, cunosc cazul unui consătean care împotrivindu-se înscrierii în colectivă (CAP) a fost dus la închisoare unde a şi murit fiind şi bătrân, casa şi toate bunurile i-au fost confiscate, copiii fiind izgoniţi în lume. Era unul din puţinii oamni din sat mai înstărit şi despre care nimeni nu afirma că ar fi furat sau ar fi exploatat pe cineva.

Dar despre Ion Grigorescu, nimic?

Mai cunosc din presa anilor 1990 că a existat o persoană care lucrase pare-mi-se în combinat, şi pe care evenimentele din 1989 l-au găsit în arestul securităţii din Galaţi pentru că umblase cu nişte hârtiuţe, manifeste care vorbeau despre viaţa oamenilor din acea vreme. Nimic despre acest om care s-a opus comunismului, în muzeul comunismului de la Galaţi? Ordinele şi medaliile despre care am citit în ziar sunt expuse în vitrină, fără a se preciza că cele mai valoroase erau acordate în cea mai mare parte demnitarilor comunişti, celor care produceau pentru binele ţării doar vorbe, cât mai multe şi mai convenabile regimului, iar cele mai modeste erau acordate într-adevăr şi unor oameni cinstiţi, care excelau în domeniul lor de activitate. Ce poate spune unor tineri în vârstă de 20-30 de ani prezentarea unor planşe frumoase, care arată pe conducătorii comunişti în vizite de lucru în fabricile şi uzinele patriei? Revăzând aceste planşe într-un astfel de muzeu, aş fi dorit să le văd însoţite de nişte comentarii competente în ce priveşte implicarea politicului în economie, comentarii care să fie însoţite şi de comparaţii între economia noastră comunistă şi alte economii, în care politicul nu este aşa curios să vadă cum lucrează un strungar.

Chiar şi simpla prezentare a cozilor la magazinele alimentare, fără comentarii, poate să inducă la cei tineri părerea că erau nişti banale cozi, aşa cum au fost cozile la secţiile de votare din străinătate, sau cum sunt în unele locuri cozile la unităţile financiare, pentru plata impozitelor la început de an.

Constat un rol informativ nul cu aceste exponate

…fără un comentariu care să arate faptul că erai nevoit să te duci la rând de la 2-3 noaptea, în speranţa de a nu veni acasă după o aşteptare de câteva ore bune fără o sticlă de lapte sau fără un pui de crescătorie. Amuzant mi se pare totuşi faptul că dacă tot s-a înfiinţat acest muzeu, pe această tematică, cu scopul clar de a produce şi mai multă confuzie în mintea oamenilor, nu este prezentată explicit nici măcar perioada bună, dacă nu chiar foarte bună a regimului comunist.

Mă refer la perioada în care Ceauşescu a avut o atitudine eroică în problema invaziei Cehoslovaciei, când pentru prima dată am fost mândru de conducătorul nostru, mândru că sunt român şi am participat cu sinceră însufleţire la acele mitinguri de protestează contra oribilei invazii.

Când totul părea că merge bine, s-a produs o întrerupere brutală a legăturilor cu lumea civilizată şi industrializată, o impunere brutală şi absurdă a cultului personalităţii, un război contra propriului popor, dus cu ajutorul unei armate de nomenclaturişti, securişti şi informatori.

Despre ce anume la făcut pe Ceauşescu să blocheze mersul ţării

…pe un drum cât de cât normal nu va putea relata nici un muzeu din lume, acest lucru l-ar fi putut relata doar Ceauşescu la sfârşitul vieţii, unui reporter norocos, într-o închisoare unde ar fi fost normal să-şi sfârşească zilele în mod natural, şi nu împuşcat ca un câine în stil mafiot-bolşevic, într-o zi de Crăciun, într-o ţară creştină.

Cu respect, Ghiţă Lungu 9 - octombrie - 2015

One Response so far.

  1. Dragos spune:

    Domnule Ghita, asa se intampla cand vizitati muzeul doar de Noaptea Muzeelor (atunci cand muzeografii nu sunt disponibili pentru explicatii de specialitate). Si, evident, nu ati inteles, din articolele din presa, ca nu este un muzeu al Comunismului, ci este doar o simpla expozitie dedicata vietii cotidiene in perioada comunista.
    Daca ati fi vizitat muzeul in programul normal de vizitare, ati fi avut parte de un ghidaj realizat de catre unul dintre muzeografi, care v-ar fi explicat tot ceea ce ati scris in epistola ca va interesa. Scopul unei expozitii este sa ilustreze, prin intermediul exponatelor, o perioada anume, in acest caz. Explicatiile muzeografilor vin sa completeze aceasta ilustrare, pentru ca vizitatorul sa isi faca o idee despre tematica expozitiei. Nu se poate sa cuprinzi, intr-o sala, explicatii scrise pentru fiecare exponat, este absurd.
    Pentru data viitoare, va invit sa vizitati sectiile muzeului nu doar atunci cand intrarea este gratuita si veti descoperi informatii interesante de la muzeografi (marea majoritate a acestora fiind doctori in istorie)

Lasa un raspuns


http://impact-est.ro/wp-content/uploads/Main_Logotype_Galati.jpg

Cinema City redeschi

Orice se poate schimba în această perioadă, de aceea bucuria ...

Inspectorii ANAF Ant

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, ...

Galaţiul este ocoli

Autostrada şi calea ferată lungă de peste 2000 de kilometri, ...