Un moş:
„Fii atent cum mă distrez eu seara.
S-a schimbat ora, se înserează devreme. Femeie n-am, s-a dus sărmana, iar acasă dacă stau tot aprind un bec şi e scump.
Aşa că merg la supermarket.
Mă bag printre rafturi, umplu coşul cu vârf, nu ţin socoteala, nu mă uit la bani: tablete de ciocolată bună, napolitane stivă, două coniace vechi, trei sticle de vin nobil, nişte roţi de caşcaval, salam de Sibiu cu dispozitiv anti-furt, cafea, şuncă de Pădurea Neagră, cartofi la sac din Franţa. Iau şi o tigaie de teflon.
Împing căruţul.
Se uită babele la mine cum mi-aş fi dorit să se uite acum 50 de ani.
În ochii lor văd pasiunea, focul iubirii mistuitor. Privirea aceea de femeie. Le văd gândurile, de parcă ar fi de sticlă, le simt în aerul parfumat cu detergenţi pentru maşina de spălat.
Poate dorinţa de a-şi reface viaţa alături de mine, fiindcă, ştii, niciodată nu e prea târziu. Cine ştie, poate chiar acum destinul le-a oferit şansa pe care o aşteptau de o viaţă întreagă. Aici, între mopuri şi umeraşe.
Mă simt iubit şi dorit.
Mă simt om.
Moşii lor, două rafturi mai încolo, împing căruţul cu o pâine feliată în pungă şi o caserolă cu pipote de pui la ofertă.
Mă plimb agale printre standuri, cu caruţul plin. Sunt Regele Magazinului!
Strălucesc ca un Soare în lumina de neon.
Apoi, după o vreme, când lumea se mai răreşte, fac drumul invers.
Pun pe rafturi tot ce am băgat în coş. Nu regret, cu fiecare cutie şi pungă pusă inapoi pe raft, simt că fac o economie. Mare. Oricum nu aveam bani să le cumpăr.
Dar rămân cu iubirea pe care mi-au transmis-o babele, din priviri. Cu bucuria de a fi fost admirat şi dorit. Cu mândria că am fost Regele Magazinului.
Apoi, ca să nu ies cu mâna goală, mă întorc să iau o caserolă cu pipote de pui.
Nu mai sunt.
Le-au luat pe toate săracii ăia de moşnegi!”
8 - noiembrie - 2022
